Stră-stră-bunica mea, Dumnezeu s-o ierte, a trăi o viață fericită. Și ca și ea putem trăi și noi.
Numele ei a fost Eva, un nume cu istoric. Și poate că aș fi fost uimit dacă pe stră-stră-bunicul l-ar fi chemat Adam, în schimb numele lui a fost Ivan. Eva la iubit pe Ivan cum puțini oameni o pot face, și când a căzut în deznădejde datorită secetei, și doar orgoliul l-a blocat să nu ceară de milă la neamuri făcând foamea o iarnă lungă.
Dar ea l-a iubit pentru caracterul lui deosebit, pentru că niciodată nu i-am fost infidel, pentru că a fost un om înțelept și nu ducea vorba de colo colo știind să țină un secret.
Nu a fost nici el nici ea oameni învățați cu școli, pe timpul ăla singura educație venea de la Biserică (religie), ei fiind oameni cu frică de Dumnezeu.
Și chiar dacă timpurile s-au schimbat, oarecum, și atunci dar și acum oameni au vise. Cu toții dorim să trăim mai bine, dar ei au știut să facă haz de necaz când viața nu le-a oferit ce și-ar fi dorit ei.
Au trăi în anonimat nu cum visează tineretul din ziua de azi să fie șmecheri, să fie cunoscuți și faimoși, dar făcând mișto de oricine e mai sub nivelul lor. În schimb ei au fost ospitalieri și cu bogatul și cu săracul, purtându-se cu toți deopotrivă.
Derscanu'Blog 