Posts Tagged 'credinta'

Mihail si Gavril ostasii Lui Dumnezeu

De Mihail si Gavril un sincer La multi Ani celor ce au ca nume unul din acestea doua sau poate ambele. (Mihai)

Doi sfinti in calendarul Ortodox. Doi arhangheli ce au ramas loiali Creatorului. Despre Mihai gasim in biblie urmatoarele versete:

  • Dar capetenia imparatiei Persiei mi-a stat impotriva douazeci si una de zile; insa iata ca Mihail, una din capeteniile cele mai de seama, mi-a venit in ajutor si am iesit biruitor acolo, langa imparatii Persiei. (Dan.10:13)
  • Dar vreau sa-ti fac cunoscut ce este scris in cartea adevarului. Nimeni nu ma ajuta impotriva acestora, afara de voievodul vostru Mihail.” (Dan.10:21)
  • In vremea aceea se va scula marele voievod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tau; caci aceasta va fi o vreme de stramtorare cum n-a mai fost de cand sunt neamurile si pana la vremea aceasta. Dar in vremea aceea, poporul tau va fi mantuit, si anume oricine va fi gasit scris in carte. (Dan.12:1)
  • Arhanghelul Mihail, cand se impotrivea diavolului si se certa cu el pentru trupul lui Moise, n-a indraznit sa rosteasca impotriva lui o judecata de ocara, ci doar a zis: „Domnul sa te mustre!” (Iuda.1:9)
  • Si in cer s-a facut un razboi. Mihail si ingerii lui s-au luptat cu balaurul. Si balaurul cu ingerii lui s-au luptat si ei, (Apoc.12:7)

Cand vorbim despre arhanghelii Mihail si Gavril trebuie sa vorbim si despre Cel ce este bucuria lor, Cel pe care ei il slujesc pururi, despre Dumnezeul atat puternic descoperit omului in Persoana Fiului sau. Mai jos o strofa dintr-un cantec cantat de Simina Palincas:

Te-am gasit, Dulce Isuse, la pastori si la plugari,
Te-am gasit intins pe-o cruce, atarnat intre talhari.
Te-am gasit, Dulce Isuse, caci cu dor te-am cautat,
Multumesc ca esti cu mine, esti Parinte adevarat!

Evanghelizare

Duceti-va si faceti ucenici din toate neamurile, botezandu-i in Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh.  Si invatati-i sa pazeasca tot ce v-am poruncit. Si iata ca Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului.” Amin. Matei 28, vs. 19,20.

Acestea sunt ultimele cuvinte ale lui Hristos consemnate in Evanghelie. Un sfat, o misiune, o chemare sfanta.

1. De ce trebuie ca un crestin sa spuna si altora despre credinta lui?

2.Si ce este evanghelizarea?

1. Atunci cand un om descopera ceva bun, pozitiv, o comoara, el in mod normal o va imparti cu familia sa. Cum crestinii vad in orice om pe aproapele sau, lumea intreaga fiind o familia, marea familia, este si normal ca informatiile bune, vestea cea buna – Evanghelia – sa fie dusa si la altii.

Daca cineva stie o metoda pentru a fi fericit si el nu o spune si altora da dovada de egoism, lucru neacceptat de doctrina crestina. De aceia crestinii ce au descoperit pe Dumnezeu trebuie sa le vorbeasca si altora.

Numai ca, in Europa – zona crestina, se pare ca evanghelizarea nu isi are rostul. Adica, atat timp cat oamenii sunt crestini, in sensul ca merg la biserica, ce rost mai are sa li se prezinte Evanghelia (vestea cea Buna – tr), caci Evanghelia este aceiasi. Si totusi milioane de oameni merg la biserica dar habar nu au ce scrie in Evanghelie.

Este deci o dilema. Sa isi mai bate credinciosul capul cu cei ce sustin ca cred in Dumnezeu sau nu? Mai ales ca, de exemplu, in Romania 90% sustin existenta lui Dumnezeu.

2. Evanghelizare. Acest termen defineste orice forma prin care un adevar biblic, inteles intr-un alt fel decat cel pe scara larga, este distribuit maselor de oameni.

Vestea cea Buna a Evangheliei este responsabilitatea oricarui crestin ce a ajuns la o intelegere mai buna a Cuvantului lui Dumnezeu. In mod normal acest lucru trebuie facut prin exemplul propiu. Dar metodele sunt mult:

prin internet, prin sfaturi, prin televizor, din casa in casa.

La inceputul crestinismului nu existau metodele media, nici macar scrisori nu putea trimite oricine. In acel caz metoda folosita era din casa in casa. Astazi, in 2011 desi sunt zeci de metode, cea care da cel mai bun randament este tot ce veche: din casa in casa.

Intr-o societate ce in sondaje se declara crestina iar in discutii libere se declara ateista, intr-o societate in care Dumnezeu este vazut ca: ‘probabil ceva acolo sus’, evangheizarea este mai mult decat necesara. Totusi, eu de cand locuiesc in Bucuresti, si sunt aproape 30 de ani, nu am vazut decat pe Martorii lui Iehova venind si intrebandu-ma de sanatate, desi in Romania activeaza zeci si sute de culte crestine ce sustin ca ele detin adevarul biblic.

Despre Biserica Ortodoxa nu am ce sa spun, nici ce sa le cer, ei sunt plafonati si se mangaie cu ideea ca romanii sunt ortodocsi, autoamagindu-se singuri. Caci credinta in Dumnezeu nu se masoara in numarul de lumanari aprinse in biserica, in numarul de pelerini veniti sa pupe ceva moaste, in numarul de credinciosi ce pasesc in biserica doar in noaptea de Inviere.

Din punctul meu de vedere, si este personal, caci acest blog este unul de opinie personala, dintre cultele si religiile ce se numesc crestine doar cateva intrunesc conditiile biblice pentru asta. Si as enumera: baptisti, adventisti, penticostali, cresini dupa evanghelie, si alte cateva mititele fara un numar prea mare de adepti. Insa chiar si in aceste religii, lucrurile scartaie, caci orice enorias al lor ce are o viziune un pic altfel decat se comanda de la centru, este marginalizat.

Cei care vor sa fie total de partea lui Dumnezeu vor intelege mai devreme sau mai tarziu ca trebuie sa spuna si altora despre credinta lor. Iar acest lucru ii va determina sa isi raspunda si lor la cateva intrebari.

M-a lovit de credinciosii apartinand miscarii Martorii lui Iehova. Si ei au incercat sa ma convinga despre faptul ca Regatul lui Iehova a inceput deja. Probabil ca acel credincios nu stie bine doctina lor, sau poate chiar asa sustine doctrina lor. Sincer nu ma intereseaza in ce cred ei, dar totusi l-am intrebat: „cum oare a inceput Reagtul?” si el mi-a raspuns prin niste pilde si date istorice fara noima si fara sens, poate aveau sens pentru el, caci unii oameni vad ordine in haos. Daca Imparatia Lui Dumnezeu, Raiul sau Regatul – cum il numesc ei – ar fi inceput deja, cum oare se explica faptul ca in fiecare zi mor oameni in accidente auto, rapusi de boli, de foame, ca exista atata ura in lume si dusmanie, si egoism? Normal ca nu a avut un raspuns logic.

Si atunci ma intreb: „daca cei ce nu pot intelege adevarul limpede scris in Biblie totusi marsaluiesc in evanghelizare, crestinii ce isi pun increderea in Cuvantul lui Dumnezeu de ce nu o fac?”

Sa fie din cauza stigmatizarii? A faptului ca vor fi numiti sectanti, pocaiti? Pai, daca unui crestin ii este rusine de numele lui Hristos si lui Hristos ii va fi rusine de el.

60% din romani cred in deochi

Romanii crede ca exista:
Suflet 88%
Pacat 87%
Rai 79%
Iad 75%
Diavolul 70%
Miracole 64%
Judecata de apoi 63%
Viaţa de după moarte 53%
Deochi 60%
Oameni cu puteri speciale (prezicatori, tamaduitori,clarvazatori) 47%
Talisman 28%
Astrologie, zodii, horoscop 25%
Extraterestri 23%
Reincarnare 18%

sursa: ziare.com-link 1, link 2

Ciferele sunt cam trase de urechi, insa reprezinta ceva din credinta romanilor. La intrebarea: crede-ti ca exista Dumnezeu? 94 din respondenti au zis DA.

Sa ne bucure aceste informatii sau nu? Daca macar jumatate din cei ce au raspuns afirmativ ar fi si credinciosi: ce tara ar fi Romania! Insa marea majoritate sustin existenta unui Dumnezeu din ignoranta, din obisnuinta(caci asa au auzit pe batrani). Atat timp cat deochiul si horoscopul sunt surse de credinta intelegem ca cea mai mare parte a celor intervievati sunt dusi de val, ei nu au o opinie personala, nu stiu sa explice de ce cred sau nu cred, nu cauta si nu au cautat niciodata un raspuns existential.

Vreme de mii de ani omenirea a fost condusa de religii, oricare ar fi fost ele. Si omul nu concepea inexistenta unei forte dincolo de ceea ce cunostem. Apoi evolutionistii au vrut sa inlature credinta in divinitate, si multi adepti ai lor le-au impartasit ideile fara dovezi, doar prin credinta, o credinta bazata mai mult pe dorinta de a nu accepta ceva dincolo de vizibil, inlaturand pe Dumnezeu din mintea lor.

Romanii se considera crestini, dar nu sunt. Nu au cum. Prin semnul crucii in fata bisericii si prin simpla credinta in faptul ca undeva, acolo sus, exista un Dumnezeu, nu se poate. Crestinism inseamna mult mai mult. Plus ca atat timp cat deochiul, o superstitie pagana, este inca acceptata de majoritatea romanilor, crestinismul este doar cu numele.

Adevarul este ca 90% din romani cred in ceva (orice ar fi acel ceva) detasat, fara implicare, fara a incerca sa inteleaga de ce o fac, pur si simplu o fac, si atat. Distant, fara implicatii, fara dovezi, fara logica, din simpla obisnuinta si de ce nu: din ignoranta.

Daca stam sa cugetam la acest tip de credinta, o credinta periferica, vom constata ca: de cat un crestin de ochii lumii mai bine un atesit convins. Nu, nu sustin ateismul, insa de ce sa ne mai numim crestini, ca tara, atat timp cat habar nu avem in cine credem si de ce o facem?

Credinta si dragostea

Cine nu cunoste dragostea? Probabil cine nu a iubit niciodata, cine nu a iubit cu adevarat. Atunci cand iubesti cu adevarat si esti plecat de langa dragostea ta pret de o zi, cand revii abia astepti sa revezi sufletul iubit, stai ca pe ghimpi pana in clipa fericita, iar cand in sfarsit ajungi langa persoana iubita ai vrei sa ramai acolo o eternitate.

Credinta in Dumnezeu, credinta cea adevarata in Dumnezeu, se aseamana cu dragostea mai sus explicata. Cei care isi sustin credinta in Dumnezeu dar nu cunosc Iubirea, se inseala singuri. Dincolo de reguli, de dogme, de simtaminte, de logica, de iamaginatie si de orice altceva, dragostea are cel mai important rol in credinta, ea fiind sufletul credintei.

Odata ce au gustat fructul dulce al credintei adevarate (dragostea de Dumnezeu) nimic nu te mai multumeste. Nici bogatiile acestei lumi, nici faima, nici onorurile, nici nimic din tot ce poate oferi lumea asta. Doar gandul la vesnicie in compania persoanei iubite, in acest caz: Dumnezeu.

Dar pentru a il iubi pe Dumnezeu trebuie sa il cunosti, sa traiesti langa El, sa il intelegi, sa stii ce vrea, iar pentru asta trebuie sa intrebi, caci nimeni nu s-a nascut invatat. Pe cine sa intrebi insa despre Dumnezeu? Pe marii teologi? Raspunsul lor iti va lasa un gust amar, o amaraciune trimisa de ei din generatie in generatie tuturor celor ce si-au pus increderea in teologi il loc sa si-o puna in Domnul. De ce sa nu il intrebi direct pe El? Oare crezi ca nu iti va raspunde?

In lumea crestina de astazi vedem atata destrabalare tolerata de biserici, acele biserici ce se considera pastratoare ale Adevarului, care se considera ridicate pe temelia Apostolilor, care se vor a fi lumina in lume. Oare daca Domnul Hristos, sau Apostolii ar trai astazi, si ar vedea cum milioane de oameni se numesc urmasi ai lor, ce ar zice?

Dar cel mai cumplit lucru in era crestina il gasim in faptul ca barna din propriul ochi nu o vedem, vedem insa paiul microscopic din ochil celui de langa noi. Iar acest lucru denota clar si dincolo de orice dubui faptul ca dragostea lipseste, iar fara dragoste credinta este seaca, putreda, fara valoare, de forma.

O voce a grait mult timp adevaruri, adevaruri ce au inspirat mii de oameni la credinta. Apoi, acea voce a pierdut drumul, s-a ratacit in marele oras al amalgamului cu lumea. Si cei ce au ascultat ani de zile graiul cel frumos acum sunt pregatiti sa arunce cu piatra ucigatoare, intocmai ca asupra unui criminal, unui cancer ce trebuie exterminat. Dragostea, se vede seama ca lipseste.

Dar milioane de oameni se numesc crestini. Bisericile, unele, sunt pline pana la refuz, si din cest motiv mai ridicam altele, sa aibe omul unde merge. Saracele locasuri sfinte! De ar putea peretii sa vorbeasca, sa ii goneasca la casele lor, caci fara dragoste degeaba vin ei in locasul sfant.

Cu nume de crestin, cu fapte de pagani, pasim ‘nainte spre etern, doar ca eternul are alt drum.

Sarbatoarea de Pasti

Cu aproape 2000 de ani in urma, pe micuta noastra planeta, o Persoana isi oferea viata Sa sfanta ca jetfa pentru muritori. In acea vreme poporul influentat de cei puternci ai lumii au ales sa Ii intoarca spatele.

Dupa aproape 2000 de ani, acelasi scenariu. An de an celebram Pastele, dar nu pentru ca multimea ar avea vreo consideratie pentru ceea ce a facut Fiul Lui Dumnezeu, ci pentru ca nevoia de petreceri este mare.

Cam asa se vede din cosmos lumea noastra in preajma Pastelui.

Credinta ateista

De multe ori termenul de ateist este egal cu cel de necredincios. Insa nu este asa, nu toti ateistii sunt necredinciosi. Unii ateisti cred in evolutie.

Evolutia nu poate fi numita stiinta, caci dovezile ei sunt atat de fabuloase, imaginare, incat o putem numi pe buna dreptate SF. A crede in evolutie necesita o credinta, o incredintare in acest fenomen (evolutia). Evolutionistii nu sunt necredinciosi de felul lor, ei exclud doar posibilitatea existentei unui Creator, Designer, Divinitate absoluta, care sa fi creat totul. Ei cred insa in evolutie, iar credinta lor se bazeaza pe o idee, nu pe dovezi palpabile, caci nimeni nu a putut demostra in laborator evolutia.

O alta parte din ateisti exclud atat evolutia cat si creatia, ei situandu-se in categoria celor ce nu cred dar nici nu le pasa: indiferentii, nepasatorii.

Cei ce se considera ateisti, desi au alergie la cuvantul credinta, ei insusi sunt credinciosi, caci orice om de pe planeta asta crede in ceva, fie divinitate, fie evolutie, fie altceva. Credinta este parte integranta in comportamentul uman, fiind o nevoie fundamentala, iar nesatisfacerea ei necesita cautarea de surogate.

Divinitatea

Exista ceva dincolo de hotarul vietii? Suntem o creatie a unei forte supranaturale sau o evolutie din moluste?

Etica morala am invetat-o noi oameni sau are radacini mai adanc i?

Care este rolul nostru aici?

Aceste intrebari si multe altele ni-le punem atunci cand ramanem singuri cu constiinta noastra. In timpul unei zile stresante, aglomerate, sau poate cand vedem un film, citm o carte,  etc, cand creierul nostru este foarte solicitat nu are timp si nici nu poate gandi in profunzime. Dar lasat sa cugete, sa mediteze , sa priveasca la tot ce este in jurul sau, aceste intrebari il vor acapara.

Oamenii de stiinta se intreaba cat de mare este universul, si unde se termina; la fel si cei care studiaza macrocosmosul. Sunt multe necunoscute in lumea noastra pe care am vrea sa le stim, iar unele dintre ele sunt mai apasatoare decat altele.

Cine ne-a creat?

Exista ceva dupa moarte?

Si fiecare om va gasi un rspuns propiu la aceasta intrebare.

Pentru unii oamenii este neimportant cine ne-a creat sau ce s-o fi intamplat atunci la inceputuri. Ei sunt prea procupati cu alte probleme mai mult sau mai putin importante, si lasa pe seama indiferentei acest aspect.

Altii, fiind convinsi ca evolutia din nimic spre ceva este o mare prostie, si ajuta-ti de romanele si filmele  SF gen Satr Trek, au ajuns sa creada ca noi suntem produsul unor experiete genetice, si ca PAmantul este laboratorul unei rase de extraterestrii mult mai evoluati decat noi. Bineinteles ca au inventat si o doctrina, nu ca acea a crestinismului, dar au venit cu un set de valori amestecat cu multa imaginatie si ipoteze fanteziste.

Lasand la o parte aberatiile sec. XXI, si incercand sa intelegem crestinismul ca ideologie, observam ca inca are solutii pentru societatea noastra. Si ne intrebam de ce se straduiesc anumite organizatii secrete sau mai putin secrete sa il distruga, asa cu s-a vazut clar in filmu Codul lui Davinci, sau altele SF.

Facand o trecere printre cele mai raspandite religii, culturi si miscari, observam un aspect ce nu poate fi neglijat: si anume, faptul ca legile din Decalogul Bibliei se regasesc in legile oricarei tari din lumea noastra. Mai mult, atunci cand credinta crestina a fost lepadata, dezastrul si faradelegea au pus stapanire pe orase, sate, cetati. (doar cine nu vrea nu intelege) Ca exemplu am sa va dau perioada comunista. Dar un exemplu de netagaduit este perioada de dupa revolutia franceza, cand teroarea, tradarile, crimele si o multime de faradelegi au invadat tara. Ca sa intelege-ti mai bine ororile din perioda, trebuie sa intelege-ti ca intr-o zi se comitea crime cat intr-un an intreg inainte de acest dezastru.

Iar daca tot am adus in discutie acea perioda, trebuie specificat faptul ca si biserica (religia), condusa de persoane iresponsabile, si avand influenta pe care o avea atunci, poate comite abuzuri si crime de nedescris. Si cati oameni nevinovati nu au fost chinuiti, pedepsiti in toate felurile si ucisi de catre biserica, biserica la carma careia se aflau persoane iresponsabile, si care se foloseau de Dumnezeu si biserica  pentru a stapani si inrobi. Si din aceste cauze, dusmanii credintei crestine, vin si arunca cu noroi, de foarte multe ori avand dreptate.

Si asta pentru ca nu tin cont de un adevar esential:

Nu religi, cerinta, crestinsmul, sau biserica sunt o problema, ci oamenii care le interpreteaza gresit si ii obliga si pe altii sa accepte interpretarea lor. Sau mai rau cei care se folosesc de ea pentru scopuri meschine.

Voi mai posta despre acest subiect si cu o alta ocazie. Pana atunci pe curand!Intercer 2.0 - Mai aproape de cer//


Arhive

Categorii

Blog Stats

  • 128,506 hits

Urmărește-mă pe Twitter