Archive for the 'educatie' Category

De ce ne este sete?

In special in zilele de vara sau dupa un efort fizic deosebit simtim nevoia sa bem apa. Dar nu doar atunci, ci si dupa ce am mancat ceva mai sarat, usturat, pipierat, acru, amar, dulce, etc…. Sau, de ce nu, chiar si dupa o perioada anume de la ultima “alimentare” cu apa.

De ce ne este sete? Citește în continuare ‘De ce ne este sete?’

Sa fie mai bine pentru Romania!

Asa vreu sa incep acest articol. Stiu ca este greu sa credem faptul ca in Romania urmatorilor ani va fi mai bine, plus ca ar trebui sa si definim ce inseamna acest mai bine. Mai bine financiar, mai bine democratic, mai multa atentie din partea statului, mai putina coruptie, mai multe locuri de munca, mai multa sanatate, mai….

Pentru unele dorinte trebuie sa asteptam un miracol. Da. Un miracol. Pentru altele trebuie sa avem noi grija, iar pentru altele nu trebuie decat un pic de rabdare.

Populatia unei tari este formata in special din oameni de rand, oameni usor manipulati, oameni care cred ceea ce li se prezinta sau oameni care cred ceea ce le place sa auda, nefiind mare diferenta intre cele doua categorii. Romanii, s-au saturat de democratie, cel putin asa pare. Si, cateodata se pare ca ar fi motive intemeiate pentru asta: saracia, slabe sanse pentru un viitor mai bun.

In Italia, spre exemplu, capitalismul a fost invins de Mafie. Si chiar si asa cei mai multi romani ar dori sa traim exact ca in Italia. Ma intreb: „pana unde am voie sa fac compromis fara a fi manjit?”   La polul opus, in Corea de Nord, cei care nu au plans doua saptamani in sir pierderea liderului lor ‘sfant’ vor fi aspur pedepsiti: lagar de munca fortata. Romania se situeaza intre cei doi poli enumerati mai sus, insa sta foarte bine asa. Probabil ca multi oameni nu inteleg rationamentul, poate nu pot intelege, poate nu vor sa inteleaga, e dreptul lor: traim (inca) in democratie.

Si in aceasta democratie avem dreptul sa ne exprimam opinia, sa ne zbatem pentru o viata mai buna – in limitele legii si moralitatii. Pacat insa ca mai toti romanii asteapta ca statul sa le dea mura in gura. Singura vina a statului este reprezentata de taxele prea mari, atat. Statul nu este vinovat de coruptie, ci cetateanul, cel care incurajeaza coruptia. De asemenea, statul nu te opresete sa muncesti unde vrei si unde meriti, si ma refer la sistemul privat, caci in cel public stim cum se fac angajarile, iar nu cine stie va afla pe piele lui cand va incerca sa o faca.

Raed Arafat, un om care a facut mult pentru Romania, si ma refer aici la implementarea sistemului SMURD a ales sa isi de-a demisia din functia de secretar de stat. BRAVO! Oameni buni, sa intelegem odata pentru totdeaua ca politica si binele cetateanului nu se impaca, cine crede altfel se inseala. Domnul Arafat poate a avut ganduri bune, dar indiferent de ganduri, trebuie sa isi recunoasca limitarile. Si cred ca mai buna treaba ar face dintr-o pozitie inferioara celei de secretar de stat. – nu intru in amanunte.

Democratia, este ceva extraordinar, pacat de faptul ca omul este ciudat rau. Cand are nu doreste, cand pierde jeleste. Asa este omul, asa s-a manifestat el in toata istoria. Marile realizari istorice nu au fost realizate de sistemul democratic, ci de cel dictatorial. Si vai de muritorii de rand ce au trai in acele vremuri! Apoi, dupa ani de zile, cand democratia a mai zvagnit un pic, oamenii nu se multumeau cu ea, voiau fie mai mult, fie o noua dictatura, si de regula a doua dorinta se implinea. Vorbim mereu de realizarile unor nume grele ale istoriei neamului romanesc: Mihai Viteazu, Stefan cel Mare, Vlad Tepes, etc. Da. Au facut realizari, dar le-au facut prin dictatura, prin constrangere, prin ingradirea libertatilor, prin asasinate. Vorbim de realizari antice: Piramidele, si altele. Cati scalvi au muncit acolo, si cati au murit? S-a meritat? Nu. Categoric nu. Pacat, ca in Romania de astazi laudam realizarile ceausiste ca fiind ceva poleit cu aur! Mare pacat! Caci peste cativa ani vom plange dupa democratie si dupa un strop de libertate!

Sa fie bine pentru Romania!

Sa iubim libertatea, sa luptam pentru ea. Sa apreciem opozitia (politica), ea este garantia functionarii democratiei, alaturi de presa. Si, chiar ma bucur ca, prin aceasta inventie minunata: internetul, pot contribui si eu cu o farama de informatie la ceea ce inseamna libertate de exprimare.

Vrem sa nu suferim de foame? Ar trebui sa incepem sa muncim. Jumatate din Romania cersesc pomana statului. Nu vor sa munceasca. Si cand gasesc un job cauta mii de scuze pentru a il refuza, cea mai folosita scuza fiind: „vai! e mult sub valoarea mea!” –  Serios? Care e valoarea ta?

Este greu sa zic Multumesc!

Frumos si normal ar fi sa multumim celor ce ne ajuta cu ceva, orice ar fi acel ceva. Se pare insa ca in anumite cazuri ne vine greu sa spunem acest cuvant: multumesc. Probabil pentru ca in anumite cazuri consideram ca ni se cuvine ajutorul. Consideram ca meritam totul, sau in fine, acea bucatica de ceva.

Sotia mea, care se ocupa de educatia copiilor, caci eu sunt mai mult plecat, incearca sa le imprime acest aspect, sa ii invete sa multumeasca pentru orice. Totusi, vad ca este destul de greu. Si daca un copil refuza sa multumesca, desi nu cuvantul iesit din gura este greau, caci toata ziua ii turuie gura, ma gandesc ca oamenilor mari le este si mai greu. Poate ca in cazul unui om mare mandria este problema.

Totusi, ar trebui sa invatam ca multumind nu ne injosim, nu coboram de pe tronul de aur pe care ne-am asezat, ci doar suntem politicosi. De multe ori multumim aiurea-ntramavi, insa cand trebuie sa o face pe bune ne simtim stingheriti. Poate ca un exercitiu, singuri cu oglinda in fata, un monolog, si „multumesc”! rostit de o suta de ori pe zi, ne va ajuta in aceasta problema. Poate, acum, depinde si de nivelul mandriei.

 

Politicieni din toata lumea uniti-va!

Politicieni din toata lumea uniti-va! (in prostie!) 
si inventati legi pe banda rulanta!!!

O lege a picnicului despre care scrie Petre Dalea. O tentativa de romanizare a limbii romana incercata de Raposatul Pruteanu, o , nici nu imi mai bat capul..   Nu! S-a nu credeti insa ca doar in Romania noastra, nu, nu, nu.

In USA exista in vigoare cateva legi, iar una dintre ele interzice scuipatul pe strada in ziua de Duminica. Cat de normala ar fi fost aceasta lege acum 200 de ani, pe atat de idioata este ea astazi, si ea (legea), inca exista in SUA (nu stiu daca in toate statele).

Sa mori de ras cand auzi ce legi idioate au fost aplicate in tara libertatilor:

  • sa nu faci sex cu un porc spinos
  • sa nu sara o femeie cu parasuta in ziua de Sambata
  • sa nu ii miroase gura unui barbat
  • sa nu injuri in apropierea mortilor
  • sa nu te strambi la un caine
  • barbatul sa nu isi loveasca nevasta Duminica
  • etc, si multa prostie dincolo de imaginatie.

Ecologie, ratiune si inca ceva

Educatia ecologica este binevenita, mai ales daca cineva este blogger.
A fi ecologist, a iubi natura, caminul nostru (Terra) inseamna sa fim atenti la tot ce este in jurul nostru, sa intelegem ca ceea ce facem azi poate avea efecte maine. Nu cojile de seminte scuipate pe strada sunt problema, desi este un gest urat, cojile de seminte se descompun (biodegradabile) relativ repede si nu sunt daunatoare mediului, in comparatie cu multe altele produse aruncate la intamplare.
Am vazut oameni care desi locuiesc la curte si au o casa mare si o curte mare, in toata curtea lor este pavaj pe jos, nici o picatura de iarba, nici un pom, nimic. In Romania se taie copacii in nestire, se polueaza fara pic de limita, si nimeni nu poate opri fenomenul.
Omul se considera superior celorlalte specii dar omul este singurul ce distruge habitatul natural, omul este cel ce pangareste pamantul, iar gesturile mai mult simbolice ale unor minoritati ce mai cred inca in ecologie sunt aproape invizibile comparate cu distrugerile masive ale celorlalti.
Educatia, pleaca de acasa, de la cei 7 ani, insa putini parinti au ei insusi cei 7 ani, deci: imposibil sa ofere odraslelor lor ceva mai mult decat pot intelege ei insusi.

 

sursa imagine: adevarul

Avortul, un egoism dus la apogeu

Avortul este un subiect dezbatut pe mai toata fetele, din mai toate punctele de vedere, si in acelasi timp: un subiect tabu.

Societatea ne invata ca necontrolarea natalitatii va duce la o explozie demografica cu efecte catastrofale:

  • in cativa ani se va dubla populatia lumii,
  • in alti cativa ani se va tripla, si:
  • nu vom mai avea loc pe planeta,
  •  vom consuma toate resursele naturale,
  • vom muri de foame, etc.

Tot societatea ne invata ca femeia este stapana pe trupul ei, pe viata ei, si implicit pe ceea ce s-ar afla in interiorul ei: un fat.

Insa multe lucruri false sunt promovate ca fiind adevarate.  Sa analizam cele de mai sus, sa vedem daca chiar asa stau lucrurile.
nu vom mai avea loc pe planeta?
Presupunand ca in 20 de ani vom fi 20 de miliarde de oameni pe planeta, chiar nu vom avea loc unii de altii? Cate miliarde de hectare sunt neatinse de om, zone unde picior de om nu a calcat vreodata? Daca in Monaco nu se plange nimeni de aglomeratie, si acolo sunt 16.620 locuitori pe km² , nu vad de ce nu ar putea fi asa pe tot globul, tinand cont ca la polul opus, in Mongolia avem doar 1,7 locuitori pe km²? (sursa wikipedia)
vom consuma toate resursele naturale?
Da, daca ne referim la petrol, gaze naturale, carbune, lemn, etc. De ce insa nu putem vedea o solutie viabila in energia bio, de ce nu putem inlocui lemnul cu altceva, etc? Solutii ar fi, dorinta este? Sau mai simplu cerem stoparea natalitatii pentru a „ne fi noua bine”? Un bine relativ, si pacatos de poluant. In loc de a investi in viitor ne plafonam in prezent, suprimand astfel sansa a milioane de alti oameni.
vom muri de foame?
Doar campiile tarii noastre ar putea hrani cateva miliarde de oameni, si avem si alte campii, nu doar cele dintre Carpati. Doar agricultura Europei ar putea suplini 20 miliarde de suflete. Insa pentru asta trebuie munca, orientare, management, si economie, nu cum face Franta. (Caci Franta dat foc la cateva milioane de tonde de porumb doar pentru a controla pretul pietei.)

femeia este stapana pe trupul ei, pe viata ei, si implicit pe ceea ce s-ar afla in interiorul ei?
Da, este stapana, nimic de zis. Doar ca a stapani nu inseamna a face ce te taie capul.

– Eu am o masina, sunt stapan pe ea, dar acest lucru inseamna ca am grija de ea, ii pun benzia corespunzatoare, ulei de care ii trebuie, o spal, o curat, nu intru in gropi la 100Km/h, etc.
– Eu am o casa, sunt stapan pe ea, e a mea si fac ce vreau cu ea. Serios? Am voi sa o daram, asa, de capul meu? Pot sa o inchiriez gruparii Al Qaeda? Pot sa ii dau foc?
– Eu am un caine? Am voie sa il omor in bataie?

Nu. A stapani nu inseamna a face doar ce vreau eu, egoist, fara sa tin cont de urmarile ce vor avea loc, de faptul ca decizia mea va influenta milioane si miliarde de oameni.

In urma cu 1500 de ani traia Ana, nevasta lui Ion. O familie anonima, istoria nu scrie nimic despre ei, dar ei, mai exact ea: Ana, este cheia subiectului: avort.

Ana a nascut doi copii, si copiii lor la randul lor au facut cate doi copii, si copiii lor la fel, si tot asa generatii dupa generatii, sute de ani la rand. Sa punem 50 de ani pentru fiecare generatie, stiti cati oameni au trait pe acest pamant din Ana si Ion in ultimii 1500 de ani? 2 miliarde? Daca nu credeti calculati singuri.

Dar daca Ana zicea: „ce imi trebuie mie copii? eu vreau sa fiu libera, fara obligatii!” Si daca Ana facea doua avorturi, 2 miliarde de oameni nu ar fi trait pe acest pamant. (E ca si cand m-as intoarce in timp, cu 1500 de ani in urma si ucid pe Ana. Toti urmasii ei s-ar evapora intr-o clipa, toti urmasii ei din toate generatiile.) Nici Stalin, nici Hitler, nimeni nu a ucis asa multi oameni. Dar avortul Anei ar fi facut-o.

De ce? Pentru un strop de egoism, nu vedem urmarile faptelor nostre, sau poate ca nu ne pasa, ori pur si simplu nu putem vedea mai incolo de ziua de azi.

Inversarea valorilor si efectul de turma

In tramvai se urca o tanara fata. Poate avea 20 de ani, poate nu. Frumoasa foc, dar… Fusta ei era cam intrata la apa, iar cerceii pusi aiurea: unul deasupra ochiului, altul in nas. Era culmea sa o intreb: „nu cumva ai confundat urechea cu ochiul?”, bine ca nu am facut-o, caci eu deveneam ciudatul.

Probabil ca peste 20 de ani va fi ceva ciudat sa porti cercei in ureche, sau ceasul la mana, cine stie?

Munca, bratara de aur

Pe timpul comunismului eram intoxicati cu multe idei ciudate, printre care si faptul ca mai mare onoare este sa fii simplu muncitor decat intelectul. Nu stiu cati oameni chiar credeau acest lucru, adica, cati oameni visau ca fiul lor sa fie un mare strungar, sau fiica lor sa fie o croitoreasa.

Cu timpul insa, ceva s-a intamplat, conform cu ceea ce scria intr-un manual scolar:

-Ionescu, ce este tatal tau?

  -Tatal meu este cel ce vindeca pe oricine. Adica medic.

-Bine Ionescu!, stai jos. Dar tatal tau Georgescule?

   -Tatal meu este cel care face sa mearga lucrurile. Adica inginer.

-Bine mai Georgescule, stai jos! Dar al tau Tomescu?

   -Fara tatal meu tatal lui Ionescu si Georgescu nu ar avea ce face.

-Cum asa Tomescu? Ce este tatal tau?

     -Muncitor.

-Bravo Tomescu!

Nu! Oamenii nu au indragit munca de jos prin astfel de propaganda, doar s-a creat o prapastie mare intre muncitorime si „carturari” (oamenii imbracati curat).

Cum oare ar fi aratat socialismul din Romania daca promova medicii sau fizicienii, cand insusi sefului partidului si al tarii era al’ mai mare cismar, o meserie nobila, dar nepromovata?

Si din toata indobitocirea aia comunista vedem efectele acum, dupa zeci de ani. Atunci era promo la muncitorime, acum la invarteli financiare. Si probabil ca am putea da vina pe faptul ca: „asa erau vremurile atunci, si altfel sunt acum„, doar ca ceva mai grav urmeaza.

La inceput doar teribilistii isi puneau cercei in nas, apoi mai multi, mai multi, de obicei tineri, si nu fac referire doar la Romania, caci fiecare tara a avut un curs ce pare diferit, dar in esenta e asemanator.  Nu cerceii sunt problema, ci miile de variante ale diversitatii. Caci in viitorul nu prea indepartat vom prinde ideea ca: „nu conteaza cat de lung ai parul…” si conteaza ca tie sa iti placa.

In SUA din ce in ce mai multe state au acordat  homosexualilor dreptul la casatorie. Ce este casatoria? Cine mai stie? Probabil ca in ritmul asta isi va pierde valoarea definitiv. Lucrurile se schimba, vremurile se schimba. Iar cei ce atrag atentia asupra gravitatii lor sunt considerati ciudati, tare ciudati.

Caci nu cerceii sunt problema, ci faptul ca totul capata un sens nou, o inversare a valorilor ce ne fac ceea ce suntem: marea familie umana. Caci astazi pare ceva banal sa iti pui cercei in nas, maine va fi ceva banal ca un copil sa aiba doi tati, si intr-o zi, fara sa ne dam seama vom intra in colaps, un colaps al identitatii umane.

Iar acest lucru vine ca efect al cauzei: suntem o mare turma de oi.

sursa img: link

 

De ce nu ma asculta copilul?

Iata o intrebare destul de dificila, o intrebare la care nici specialistii cei mai renumiti nu au gasit un raspuns adecvat care sa se potrivesca oricarei situatii. Si asta pentru ca nu exista parinti identici, nici copii trasi la indigo.
Pentru un parinte pus in fata unei astfel de dileme: „de ce nu ma asculta copilul?”, raspunsul poate veni, destul de greu, in urma studierii fenomenului din viata altor parinti care intampina probleme asemanatoare. Unii copii sunt mai irascibili, altii mai introvertiti, unii copii sunt lenesi, altii prea activi, unii copii nu pot intelege exact ceea ce le cere parintele, iar alti copii uita „de la mana pana la gura”.
Sa analizam:
Irascibili
Indiferent de ce se intampla in jurul sau, fara a avea importanta prea mare si fara a avea o intelegere a faptului in sine, copilul este irascibil din senin. Nu faptul ca ceva sau cineva il supara, ci o simpla pornire, un impusl ce il determina sa devina violent, o rabufnire a energiei canalizata in acest fel.
Solutia in acest caz este: efortul fizic sporit. Astfel incat copilul sa isi consume acea energia  ce ar duce la reactii violente. Cu siguranta ca in functie de caz copilul va fi invatat sa asculte de respect nu de bataie, caci in special in cazul copiilor irascibili, bataia este cea mai gresita solutie de educare.
Introvertiti
Ei bine, nu toti oamenii sunt deschisi, si nici toti copii nu sunt in stare sa isi exprime sentimente dezinvolt. Cei mai multi copii introvertiti tin in ei ceea ce ii supara. Acest lucru ii face pe parinti sa considere ca odrasla lor este cea mai cuminte, dar doar simplul fapt ca un copil nu spune pe nume ce il deranjeaza nu insemna ca totul este O.K.
In astfel de situatii parintele ramane uimit: „de ce nu o fi ascultat copilul cand i-am spus sa faca/sa nu faca asta?”
Copilul trebuie invata sa isi exprime sentimentele, sa aiba opinii, sa aiba incredere in parintele sau.
Lenesi
Copii lenesi au energie mult sub normal, si acest fapt il face sa mearga mai incet, sa se miste, sa gandeasca si sa actioneze lent. Parintii de multe ori interpreteaza acest fapt ca o impotrivire fatisa, insa lucrurile nu stau chiar asa. Daca un copil nu poate mai mult el nu trebuie fortat.
Alti copii sunt prea activi, nu pot intelege sau pur si simplu nu au o memorie buna. Fiecare in parte trebuie analizat, si gasita solutia optima.
Atentie! Toata aceste sfaturi nu reprezinta o autorita in materie pediatrica, ci experienta mea cu copiii. Fiecare cititor va analiza si deccide ceea ce considera de cuvinta.

Copii in coma alcoolica

Sa fie de ras sau de plans? Sau mai sigur: nepasare. Ce mai conteaza inca un copil, fie el si de 13 ani, sau mai putin, in coma alcoolica?

Mentalitatea celor mai multi oameni suna cam asa:

Trebuie sa bei un paharel, altfel nu esti barbat!

Si bei, ce daca ai 13 ani? Daca spun cuiva ca eu am renuntat definitiv la a mai consuma orice tip de alcool, si asta de 6 ani de zile, imi va spune ca am facut eu ceva rau, de am luat o asa dureroasa decizie. Si totusi, nu e dureroasa deloc.

Suntem familiarizati cu faptul ca unii barbati se imbata ca porcii, unii chiar isi snopesc in bataie nevestele aruncand apoi vina pe bautura. Iar cel mai grav: nevestele lor considera ca asa este normal, ca de aia e barbat.  Oare barbatul trebuie sa traiasca precum un porc?

Efectele sociale deosebit de grave datorate consumului excesiv de alcool ar trebui sa ingrijoreze autoritatile, dar autoritatlie sunt formate tot din oameni, barbati de obicei, ce au si ei aceiasi placere. Sa credem ca unei femei ii este rusine in a „consuma„? Nu, nici vorba. Doar ca se zice ca ar fi rusinos pentru o femeie sa umble beata, doar se zice, de parca ar fi o onoare pentru un barbat sa mearga pe mai multe carari.

Si copilul ce face? Copiaza, asa invata el despre viata. Intotdeauna un copil va face ceea ce vede in casa. Iar daca tata, in unele cazuri si mama sunt buni ‘consumatori”, cat mai este pana la o mica coma alcoolica?

Daca fumezi la volan, este O.K. Daca bei, nu. Si totusi, fumatul devine interzis din ce in ce mai mult, iar bautul nu. Cu toate ca probleme cauzate de fumat nu sunt nici pe sfert ca cele ale consumului de alcool.

Dar, vorbin in vant. ‘Lasa copilul sa guste si el, maine va fi barbat, sau femeie, trebuie sa stie!‘ Sa stie ce? Cum e sa fii un porc, sau o purcea?

susa imagine: http://www.aboutdwi.com

Accesul in scoala pe baza de cartela

Mediafax ne anunta: Elevii au adunat în primul semestru al anului şcolar 2010-2011 peste 30 de milioane de absenţe, echivalent a 3.457 de ani de absenţe, majoritatea la liceeni, situaţie care se reflectă şi în rezultatele slabe de la bacalaureat, astfel că din toamnă va fi introdusă „o formulă de pontaj la intrare”.

Sa fie ceva oribil sa mergi zilnic la scoala? In fiecare zi? Am hotarat ca de acum vom munci numai miercurea! Din spatele multimii o mana se flutura violent prin aer: – In FIECARE miercuri? De ce nu mergem la scoala o data pe an, doar la teza, si aia una singura?

Este cartela o solutie viabila? Poate ca da, intocmai precum un lacat. Caci lacatul este doar pentru oamenii cinstiti, pentru un hot, amaratul de lacat nu inseamna capatul drumului. Adica stiu ei parlamentarii sa ne explice cum se face cu cartela, nu trebuie sa fii acolo pentru a o ponta, nu?

Bun! Sa presupunem prin absurd ca toti elevii isi vor ponta cartela. Si? Asta inseamna ca vor fi si prezenti in banca? Sau de vor sta in banca vor invata ceva?

Problema sistemului educational din Romania nu este lipsa, absentele (motivate sau nu), ci dezinteresul elevului fata de educatie. O educatie ce nu atrage cu nimic, seaca, fara vlaga. Plus ca multi nu pot vedea dincolo de falimentul familial, nu pot intelege la ce le-ar folosi educatia atat timp cat nici pe santier ca salahor nu mai gasesti de munca.

Poate o schimbare a perceptiei asupra beneficiilor educatiei ar face ceva. Dar cine sa schimbe? Tata si mama poate nu au nici 4 clase, sau daca le au poate le au degeaba. Si daca faci o facultate, de istorie spre exemplu, si apoi realizezi ca esti mai bine platit ca sofer?

Putini oameni, si tineri in special, au inteles ca a fi educat nu inseamna neaparat sa invarti dolarii cu lopata, din pacat.


Arhive

Categorii

Blog Stats

  • 130,228 hits

Top click-uri

  • Niciunul

Urmărește-mă pe Twitter