De ce nu putem fi fericiți?

Fericirea este un concept sau ceva palpabil, ceva ce poate exista cu adevărat în viața noastră?

Dintotdeauna oamenii au alergat după fericire. Unii au definit-o că fiind o stare de beatitudine, alții au considerat că fericirea este strict legată de iubire, iar alții au considerat că a fi mulțumit cu puțin este calea spre fericire.

Citește și: Diferența între onoare și orgoliu

Cu toate că există mii de variante prin care se încearcă explicarea fericirii, cel mai probabil fericirea este diferită pentru fiecare în parte. Deși cred, opinie personală, că o variantă acceptabila a definirii fericirii poate fi o combinație între cele descrise mai sus.

Și asta pentru că fără iubire se face loc egoismului (dușman de moarte al fericirii), iar fără a fi mulțumit cu puțin se crează o stare de nemulțumire accentuată, și indiferent cât și câte am avea nu vom fi mulțumiți și fericiți pentru că mereu vom dori mai mult.

Linkuri externe: Cum să te vindeci de depresie

Reclame

Diferența între onoare și orgoliu

În decursul timpului am întalnîn tot felul de oameni. Oameni buni, oameni răi, oameni parșivi, idioți, târfe, oameni obsedați de o idee, un ideal sau carieră, oameni extrem de inteligenți, dar și oameni foarte proști, incredibil de proști..

Am întâlnit oameni deosebiți pe care îi voi purta în suflet toată viața mea, am întâlnit oameni care prin însuși felul lor de a fi mi-au făcut viața mai frumoasă. Am întâlnit oameni care erau predispuși la negativism, oameni dependenți care se luptau din greu cu dependența..

 

Am întâlnit oameni victime ale răutății celor de lângă ei, dar și oameni care făceau rău altor persoane din plăcere. Am întâlnit oameni așa numiți vampiri emoționali, am întâlnit oameni ce pretindeau că îmi sunt cei mai buni prieteni pe care i-ași putea avea vreodată dar care în momentul în care nu am vrut să fac ceva ca ei au devenit brusc dușmani de moarte….

 

Am întalînt oameni blânzi, cu suflet frumos. Am întâlnit oameni atât de altruiști încât dacă mă comparam cu ei eu păream un mare egoist, dar am întâlnit și egoiști și egocentrici care aveau impresia că lumea se învârte în jurul lor. Am întâlnit oameni foarte naivi, dar și oameni extrem de manipulatori…

Da. Am întâlnit aproape orice fel de oameni.

 

Și pot spune clar că între orgoliu și onoare este o diferență ca de la cer la pământ.

Oamenii de onoare au un set de principii. Oamenii de onoare respectă pe toți ceilalți oameni, indiferent de statutul social, sex, etnie, religie, sau orice altceva.

Oamenii de onoare se țin de cuvânt, fac tot ce este omenește posibil pentru a respecta promisiunile făcute. Și niciodată nu ar trăda încredere cuiva.

Oamenii de onoare sunt prieteni loiali, pentru totdeauna, nu doar când le este lor convenabil.

 

Orgoliul însă este total diferit. Oamenii orgolioși nu au principii, ei trăiesc și acționează astfel încât imaginea lor publică să fie cat mai frumoasă.

 

Oamenii orgolioși pun foarte mult accent pe ceea ce cred alții despre ei. Cu cât sunt mai lăudați și admirați cu atât sunt mai fericiți. Chiar dacă în sufletul lor sunt conștienți că imaginea creată este falsă.

Oamenii orgolioși au prieteni doar pe cei care le mângâie mereu orgoliul, care fac cum vor ei, și când le convine lor. Noțiunea de respect, loialitate, onoare, altruism, prietenie sau confidențialitate nu există pentru oameni orgolioși.

Ce să alegi dintr-o mie?

Alegerile sunt câteodată un coșmar. Nu știi ce să alegi pentru că ai prea multe opțiuni.

Dar dacă ai avea enorm de multe opțiuni? Să zicem 1000. Pe care ai alege dintr-o mie?

Ai o mie de pixuri, cu care vei scrie?

Ai o mie de variante pentru noul tău job. Ce vei alege?

Ai o mie de cărți, pe care o citești prima?

 

Nu-i așa că dacă nu ai fi avut decât o opțiune era mai ușor? Mai ales dacă ceea ce trebuie să alegi îți va influența viața.

Câteodată valul impresionant, țunami al informației, descurajează cercetarea. Este imposibil să găsești acul în carul cu fân.

 

De Crăciun nu toți sunt fericiți

Pentru copii perioada sărbătorilor este cea mai așteptată din an. Pentru că are un farmec aparte. Și nu doar datorită cadourilor, deși au și acestea rolul lor.

Bradul de Crăciun, luminițele, atmosfera, preparatele culinare specifice Crăciunului, vizitele neamurilor și prietenilor, cadourile, toate creează fascinanta lume a sărbătorilor. Și pentru cei mai mulți oameni, în special copii sau oameni maturi cu suflet de copil, sărbătorile de iarnă sunt minunate.

Din păcate nu pentru toată lumea.

Norocoșii se râzgâie în belșug, și sunt fericiți, timp în care cei mai puțin norocoși au lacrimi pe obraz.

Cu siguranță că în blocul tău sau pe strada ta sunt și oameni mai puțin norocoși decât tine. Și desigur că poți face ceva pentru ei. Poate un cadou de Crăciun dacă știi că posibilitățile lor financiare sunt limitate. Poate un zâmbet, o vorbă caldă dacă supărarea lor este sufletească.

Mă gândesc că fiecare dintre noi am putea face mai frumoasă viața celor de lângă noi. Dacă am vrea. Și nu doar de sărbători, dar mai cu seama de Crăciun.

Vestele galbene din Paris și jandarmii

Manifestații violente în Paris. Bulevardul Champs-Elysées a fost blocat total, ciocniri cu forțele de ordine, mașini incendiate, magazine distruse, turiști alungați, pagube de milioane de euro.

Chestia asta ne dă de gândit. Exact cum au procedat grecii cu ceva ani în urmă, acum o fac francezii. Și o fac cu mare tam-tam. În România câteva manifestații, foarte puțină violență și nimic rezolvat. 

Probabil că românii sunt cei mai adaptabili dintre toți europenii, în sensul că indiferent ce tâmpenii fac tâmpiții de la conducere, trecem cu vederea pentru că poate lucrurile se vor rezolva de la sine, sau poate că încercând să vedem și partea frumoasă a noroiului totul va fi bine. Ca și când dacă ne ascundem capul în nisip precum struțul, pericolul trece.

Interesant este faptul că anul acesta am sărbătorit Centenarul Marii Uniri. Un fel de mândrie patriotică, bineînțeles că manifestată prin stegulețe și cântece patriotice. Dar atât. Marea Românie încă nu este mare decât dacă închidem ochii și pretindem că Republica Moldova nu este România. Dacă închidem ochii și nu ne pasă de faptul că în România economia este la pământ, salariile printre cele mai mici din Europa, că tinerii aleg să migreze în UK, Germania, Belgia, etc, și nu o fac pentru că acolo clima este mai bună decât aici, căci nu este, nici pentru frumusețea țării străine, ci pentru niște salarii mai bune decât în propria țară. 

Da putem crede că doar francezii au voie să blocheze orașul și să ceară demisia unui lider, românii nu. Și de ce am cere noi românii așa ceva? Pentru că aproape toți liderii din ’89 și până în prezent nu au făcut decât să distrugă și să vândă totul companiilor străine? Pentru că nu au făcut nimic pentru ridicarea economiei naționale? Poate. Doar că dintre două partide politice puternice unde ambele par a avea aceeași agendă, ce să alegi? Și dacă nu ai ce alege, ce rost mai are ieșirea în stradă?

Viitorul României? Hm!

Primul meu telefon a fost Motorola

Era anul 1998. Nu aveam telefon fix așa că a trebuit să îmi cumpăr un telefon mobil.

Țin minte că era compania Dialog atunci.

Și era foarte scump. Nu doar telefonul, ci și convorbirile. Taxarea se făcea la unitate. O unitate însemna 40 secunde, și dacă vorbeai spre exemplu 41 de secunde erai taxat cu 2 unități.

Țin minte că am plătit pentru telefon salariul meu pe două săptămâni. Și acest telefon nu aveam nici măcar banalul SMS. Iar cartela intra toată cât e ea de mare în telefon fără să rupi bucățică mai mică.

Nu prea aveam cu cine să vorbesc la telefon pentru că cei mai mulți nu aveau mobil și nici fix.

Țin minte că a trebuit să sun în Mexic pentru cineva și în 6 minute au zburat 15$. Iar atunci dolarul era mult mai valoros decât azi.

Uitându-mă la ce telefoane sunt în prezent mă uimesc și eu. Mai ales că am ținut mult la Motorola meu atunci.

Energia electrică gratuită – interzisă

Energia electrică a devenit indispensabilă în societatea modernă. Nici măcar nu putem să ne imaginăm ce ne-am face fără energia electrică.

Calculatoare, rețele, automatizări, electronice și electrocasnice, sistemul bancar, militar, sanitar, educațional, și sunt doar câteva nume dintre toate cele ce depind de energia electrică.

Dar în a noastră parodie de lume, unde banii sunt cei care fac și desfac, energia electrică costă bani, mulți bani. Și chiar dacă cineva ar inventa un mod prin care ar putea produce energie electrică foarte ieftină, nu va fi lăsat. Va fi sabotat precum marele fizician Tesla.

De ce? Pentru că totul în lumea noastră trebuie să coste bani. Altfel nu s-ar putea ca unii să fie extrem de bogați.

Timpul trece, rămâne amintirea

Parcă mai ieri aveam 20 de ani. Da, știu, mulți oameni își pun această întrebare: „Când a zburat timpul?”

Cu 20 de ani în urmă aveam 20 de ani. Parcă ieri a fost. … și a trecut așa repede.

Pot spune într-adevăr că ceea ce visam atunci și ce trăiesc azi nu e tot una. Sunt oarecum dejamăgit, dar între timp am învățat multe, ceea ce mă face să înțeleg multe, dar și mai multe întrebări își fac loc.

Dacă ar fi să fac un scurt rezumat, în care să descriu cât mai succint ceea ce am învățat în ultimii 20 de ani, ar suna cam așa:

Prietenii și familia – mereu pe primul loc.

Sănătatea nu trebuie neglijată!

Jobul să fie unul plăcut, altfel indiferent de remunerație vei ajunge la depresie.

Fii demn! Mereu demn. Orice ai face fă în așa fel încât să nu îți fie rușine de acțiunile tale.

Cam așa. Și încă altele.

Atomul – știință sau ficțiune

Suntem învățați la școală că totul în jurul nostru este alcătuit din atomi. Iar atomul este cea mai mică particulă elementară.

Toată lumea știe asta. Sau în fine, toți care au fost la școală. Mai mult chiar, nimeni nu contestă existența atomilor. Și totuși, nimeni nu a văzut vreodată vreun atom.

Am căutat să descoper istoria descoperirii atomului. Și se pare că atomul este un concept, o idee, o filozofie încă din antichitate. Și atât!

Atomul este prea mic pentru a fi văzut cu ochiul liber sau cu vreun microscop. Prea mic. Atât de mic încât și existența lui se poate dovedi doar prin formule matematice. Și culmea este că prin formule matematice poți dovedi orice chiar și ceva ce nu există, precum un atom. Nu trebuie decât inventate niște formule care să „dovedească” ce vrem noi.

În mod logic știința ar trebui să fie practică. Orice lege fizică ar trebui să poată fi verificată, testată, pentru a putea fi „științific”. Atomul ca și alte concepte și teorii, de exemplu Teoria M, nu sunt științifice, pentru că nu se pot dovedi.

Astfel, indiferent de ce suntem învățați la școală, atomul deși pare științific, nu este. Bineînțeles că fiecare om poate crede în existența sau inexistența atomului, căci fără dovezi totul rămâne o chestiune de credință.

2018, spre 2019

Au trecut ceva ani de când nu am mai publicat nimic pe acest blog.

Am fost vreo doi ani prin Anglia, am studiat foarte mult niște teorii filozofice, ceva strategii matematice pentru investiții, …..

Acum am și un pet:

Am realizat că dacă este ceva ce îți place, atunci merită să faci acel ceva.


Arhive

Categorii

Blog Stats

  • 158.419 hits

Top click-uri

  • Niciunul

Urmărește-mă pe Twitter

Reclame