Archive for the 'spiritual' Category

Preotii pot prezice viitorul?

Preotii in calitate de urmasi ai lui Hristos au (sau ar trebui sa aiba) cea mai inalta cunostere a lucrurilor spirituale, o intelegere profunda a lucrurilor duhovnicesti si o intelegere aprofundata a cerintelor divine.

Prezicerea viitorului este interzisa de Cartea Sfanta – Biblia. Citește în continuare ‘Preotii pot prezice viitorul?’

Apocalipsa si credinta crestina

Toata lumea a auzit macar o data in viata despre Apocalipsa si despre Biblie. Insa prea putini au incercat sa afle ce si cum.

Apocalipsa, asa cum este ea promovata, defineste un dezastru, calamitate, razboi, haos, dezastru, ceva rau, rau de tot. O perioada in care oamenii vor fi exterminati sau se vor extermina singuri, cand speranta de viitor va fi nula.

In Biblie Apocalipsa este prezentata ca ultima perioada istorica dupa care vine Paradisul, sau in fine, judecata. Pentru cine a citit macar o singura data Apocalipsa, a observat ca aceasta carte este extrem de complicata, foarte greu de inteles. Totusi, in ea sunt foarte multe promisiuni de bine. Ultimul capitol se incheie extraordinar de optimist pentru credinciosi.

Acum, noi suntem asaltati de tot felul de scenarii apocaliptice, mii de filme, mii de carti, mii de idee… si suntem atat de zapaciti de aceste teorii incat foarte probabil ca Apocalipsa va veni si noi nici macar nu o vom observa. Nu de altceva dar razboaie au tot fost, epidemii si calamitati la fel, deci…

Credinta crestina ne prezinta Apocalipsa ca fiind etapa ultima din istoria acestui lumi pline de pacat si nefericire. Din pacate, pentru omul sincer, credincios, multitudinea de idee teologice il face confuz. El nu mai stie ce sa faca si cum. Si asta pentru ca avem mii de religii, toate crestine. Si toata cearta dintre aceste religii, tot noroiul cu care se arunca dintr-una in alta, fac ca omul simplu sa urasca religia si implicit credinta.

Astazi am cautat ceva pe net, ceva despre apocalipsa, si am dat peste un site, nu ii voi da numele, un site ce acuza pe celelalte religii de fals si erezie. Si o facea intr-un limbaj necrestinesc. Si daca macar dovezile aduse de ei ar fi fost cat de cat, numai ca doar ‘gura’ era de ei. Acum, eu nu sunt un om educat, dar de ce as incerca sa arunc cu noroi in cineva atat timp cat eu habar nu am ce spun si ma contrazic singur.

Cred ca este ceva pur omenesc sa am convingerea ca doar eu am dreptate, desi dovezile vizibile zic altceva. Insa crestineste ar fi fost pace si armonie, dar nu este. De fapt, in istoria lumii noastre cele mai sangeroase razboaie au fost cele religioase. Cateodata omul ajunge in asa hal de degradare morala incat se foloseste de numele lui Dumnezeu pentru a isi indeplini actiunile sale demonice.

Si sincer cred ca daca intr-o zi religia va conduce lumea, haosul produs de ea se va putea numi pe buna dreptate Apocalipsa. Caci am vazut aparatori ai anumitor doctrine mai rai decat pacatosii de cartier, iar daca acesti oameni ar avea puterea ar distruge pe toti cei ce nu ar gandi si actiona ca ei. De aceia, prefer sa fim o lume laica, seculara, nu una religioasa. Religia sa si-o faca fiecare om cum vrea, cum o intelege, dar conducerea statului sa fie nonreligioasa, altfel Apocalipsa va veni peste noi, mai rea decat in filmele SF.

60% din romani cred in deochi

Romanii crede ca exista:
Suflet 88%
Pacat 87%
Rai 79%
Iad 75%
Diavolul 70%
Miracole 64%
Judecata de apoi 63%
Viaţa de după moarte 53%
Deochi 60%
Oameni cu puteri speciale (prezicatori, tamaduitori,clarvazatori) 47%
Talisman 28%
Astrologie, zodii, horoscop 25%
Extraterestri 23%
Reincarnare 18%

sursa: ziare.com-link 1, link 2

Ciferele sunt cam trase de urechi, insa reprezinta ceva din credinta romanilor. La intrebarea: crede-ti ca exista Dumnezeu? 94 din respondenti au zis DA.

Sa ne bucure aceste informatii sau nu? Daca macar jumatate din cei ce au raspuns afirmativ ar fi si credinciosi: ce tara ar fi Romania! Insa marea majoritate sustin existenta unui Dumnezeu din ignoranta, din obisnuinta(caci asa au auzit pe batrani). Atat timp cat deochiul si horoscopul sunt surse de credinta intelegem ca cea mai mare parte a celor intervievati sunt dusi de val, ei nu au o opinie personala, nu stiu sa explice de ce cred sau nu cred, nu cauta si nu au cautat niciodata un raspuns existential.

Vreme de mii de ani omenirea a fost condusa de religii, oricare ar fi fost ele. Si omul nu concepea inexistenta unei forte dincolo de ceea ce cunostem. Apoi evolutionistii au vrut sa inlature credinta in divinitate, si multi adepti ai lor le-au impartasit ideile fara dovezi, doar prin credinta, o credinta bazata mai mult pe dorinta de a nu accepta ceva dincolo de vizibil, inlaturand pe Dumnezeu din mintea lor.

Romanii se considera crestini, dar nu sunt. Nu au cum. Prin semnul crucii in fata bisericii si prin simpla credinta in faptul ca undeva, acolo sus, exista un Dumnezeu, nu se poate. Crestinism inseamna mult mai mult. Plus ca atat timp cat deochiul, o superstitie pagana, este inca acceptata de majoritatea romanilor, crestinismul este doar cu numele.

Adevarul este ca 90% din romani cred in ceva (orice ar fi acel ceva) detasat, fara implicare, fara a incerca sa inteleaga de ce o fac, pur si simplu o fac, si atat. Distant, fara implicatii, fara dovezi, fara logica, din simpla obisnuinta si de ce nu: din ignoranta.

Daca stam sa cugetam la acest tip de credinta, o credinta periferica, vom constata ca: de cat un crestin de ochii lumii mai bine un atesit convins. Nu, nu sustin ateismul, insa de ce sa ne mai numim crestini, ca tara, atat timp cat habar nu avem in cine credem si de ce o facem?

Unde este sufletul?

Pe multe bloguri crestine dar nu doar acolo, gasesc enumerate cel putin 3 din urmatorele cuvinte:

  • trup
  • suflet
  • duh
  • spirit

Trupul, il stiu, caci il vad in oglinda, il simt, il hranesc, il imbrac, si inca multe alte lucruri. De multe ori il impovarez cu multa truda privandu-l de odihna, dar inca rezista saracutul de el.

Insa suflet, duh si spirit, sunt cam una si aceiasi. Adica nu vad de ce le-am oferi conotatii diferite. Cu siguranta ca undeva in negura timpului trecut s-au gasit filozofi care despicand firul in patru au gasit ei cate ceva special pentru fiecare cuvant din cele enumerate mai sus.

Discutand cu cineva, o persoana feminina (anonimos) am ramas surprins de uramtoarea explicatie:

Sufletul este insusi omul, acea parte a lui ce nu moare.

Duhul este viata ce circula in om.

Spiritul este tot una cu sufletul.

Cum oare o fi ajuns ea la aceasta concluzie? De ce spiritul este tot una cu sufletul si nu duhul? Sau de  unde pana unde „sufletul este omul, acea parte a lui ce nu moare„?

Eu inteleg faptul ca omul este format din doua parti, nu trei: trup si minte. Probabil ca am putea sa introducem si o a treia parte: emotiile, doar ca emotiile tin intr-un fel tot de minte. Asadar omul este tot una cu creierul, adica orice alt organ al omului se poate schimba prin transplant, creierul nu.

Multi oameni confunda mintea cu sufletul, oferindu-i sufletului calitati de entitate supranaturala, de unde si miile de fantome ce bantuie prin serialele de fantezie, sau prin basmele populare. Daca in religiile orientale sufletul este prezentat ca o entitate ce intr-o buna zi va ajunge una cu divinitatea, in crestinism parese ca lucrurile duc tot intr-acolo. Si totusi, din ce citim in Geneza (Facerea), Dumnezeu a creat pe Adam si Eva din pamant (tarana) fara a turna in ei vreun suflet, o entitate, apoi urmand ca omul sa nasca alt om. Asadar, crestineste, omul se naste din alt om, devine suflet viu, doar ca intr-o zi moare. Si nu moare doar trupul, sufletul urmand sa banuiasca alandala prin Univers.

Sufletul nemuritor este o amagire, diavolul i-a spus Evei in Eden ca nu va muri, insa Eva a murit. Daca sufletul ar fi nemuritor, de ce oare am mai avea nevoie de Hristos? Din moment ce suntem nemuritori de ce Hristos si-a mai dat viata Sa pentru a noastra?

Scrisoare deschisa catre Simina

Darga Simina,

Iti ascult muzica pe Youtube de 2 ani de zile. Despre tine insa nu stiu mare lucru, de fapt nu stiam nimic pana acum cateva zile cand am citit un articol in wordpress.com, si anume pe site-ul crestintotal.ro, (vad insa ca au sters articolul.)

Acolo am aflat cate ceva, si anume ca faci parte din Alianta Evanghelica, sau in fine, faceai. Eu sunt  om din lume, cum se vorbeste pe acolo, dar sunt un om care dincolo de tot si toate cred cu tot sufletul in Dumnezeu. L-am descoperit in Biblie. Poate ca ai facut-o si tu candva, sau poate cine stie.

Cu toti avem micile noastre slabiciuni, tu pe ale tale, eu pe ale mele. Insa, iti spun un lucru: daca vreodata voi renunta la tigari, o voi face pentru Dumnezeu, nu pentru bani, nu pentru sanatate, nu pentru ca vreo lege va impune asta. Si spun asta pentru ca in cei 34 de ani ai vietii mele nu am cunoscut nimic mai frumos, mai grandios, mai demn de iubit si aprecita decat Dumnezeu, asa cum il vad in Biblie, si in tot ce ne inconjoara.

Spuneam la inceput ca iti ascult muzica pe youtube, si ori de cate ori ma simt stresat sau apasat de lucruri grele, muzica ta ma linisteste. Esti ca un inger ca imi canta sufletului meu, oferindu-mi calm si siguranta. Nu judec, caci Biblia ma invata sa nu fiu judecator, chiar daca pe acest blog de multe ori mi-am exprimat opinia dincolo de limitarile etice, recunosc. Sunt om, om supus greselilor. Si tu la fel. Dar cine nu este? Daca am fi sfinti nu am avea nevoie de Ispasitor, de un Mesia salvator.

Cu ani in urma am mers de capul meu, pe un drum gresit, si asta in ciuda tuturor oamenilor, ce imi spuneau ca nu este bine. Si m-a lovit rau de tot, mai grav este ca am ranit si pe altii. Si nici in ziua de azi nu pot intelege pe deplin necazurile ce le-am pricinuit altora, oameni pe care nu i-am mai vazut de atunci, dar care au ramas cu mine in amintire, o amintire neplacuta.

Toti vrem sa facem mai mult, vrem mai mult, visam la mai mult decat ar trebui. Dar oare visul acesta duce undeva? Cand esti bolnav pe moarte si toti banii din lume nu pot face nimic, cand te afunzi in mocirla si iti pierzi toti prietenii si fanii, cand o dai rau de tot bara, cand ramai singur- singurel, pe cine ai atunci? Cand strigatul disperat se inalta dincolo de norii cerului dar nimeni nu asculta, ce vei face atunci?

Lumea te vrea ca ea, biserica te vrea ca ea. Dar tu poti fi mult mai mult. Poate nu sunt eu in masura sa dau sfaturi, dar o fac totusi: „Nu lasa placerea de o clipa sa iti rapeasca destinul tau frumos!” Iar destinul tau nu este sa fii VIP, ci sa traiesti vesnic alaturi de Cel ce si-a dat viata pentru tine.

Poate ca talentul tau extraordinar tenteaza la mai mult, dar nu cred ca poate exista ceva mai mult decat Cel ce este Totul. Un pumn de arginti si cateva aplauze, cam la asta se rezuma cariera muzicala. Q7 si apartament in centru, sau poate o vila cu piscina, doar ca te vei bucara de ele cativa ani, atat. Cat reprezinta ceva ani comparat cu vesnicia?

Si stelele pot cadea. Asa este, cine a zis vorba asta a stiut ce spune. Doctori ce au ajuns sa manance din gunoaie, medici ce isi cresesc painea, cantareti evacuati din casa, etc. Dar dincolo de lumea laica, in cea spirituala –  cati din cei ce astazi sunt stalpi in teologie vor fi in Imaparatia lui Dumnezeu? Prea putini, din pacate. Si atunci? Sa mai vorbin de credinciosii second-hand? Insa nu suntem noi judecatori, noi doar observam, si nici asta nu o facem prea bine.

Fiecare sa se uite la el. Tu nu esti un cobai, un subiect de studiu, ci o persoana. O persoana pentru care Hristos a murit. Ce vei decide, este alegerea ta. Mi-ar placea insa ca intr-o zi,  in lumea de dincolo, sa am onoarea sa te cunosc.

Iti doresc multa sanatate si intelepciune!

,un admirator al muzicii tale.

Credinta si dragostea

Cine nu cunoste dragostea? Probabil cine nu a iubit niciodata, cine nu a iubit cu adevarat. Atunci cand iubesti cu adevarat si esti plecat de langa dragostea ta pret de o zi, cand revii abia astepti sa revezi sufletul iubit, stai ca pe ghimpi pana in clipa fericita, iar cand in sfarsit ajungi langa persoana iubita ai vrei sa ramai acolo o eternitate.

Credinta in Dumnezeu, credinta cea adevarata in Dumnezeu, se aseamana cu dragostea mai sus explicata. Cei care isi sustin credinta in Dumnezeu dar nu cunosc Iubirea, se inseala singuri. Dincolo de reguli, de dogme, de simtaminte, de logica, de iamaginatie si de orice altceva, dragostea are cel mai important rol in credinta, ea fiind sufletul credintei.

Odata ce au gustat fructul dulce al credintei adevarate (dragostea de Dumnezeu) nimic nu te mai multumeste. Nici bogatiile acestei lumi, nici faima, nici onorurile, nici nimic din tot ce poate oferi lumea asta. Doar gandul la vesnicie in compania persoanei iubite, in acest caz: Dumnezeu.

Dar pentru a il iubi pe Dumnezeu trebuie sa il cunosti, sa traiesti langa El, sa il intelegi, sa stii ce vrea, iar pentru asta trebuie sa intrebi, caci nimeni nu s-a nascut invatat. Pe cine sa intrebi insa despre Dumnezeu? Pe marii teologi? Raspunsul lor iti va lasa un gust amar, o amaraciune trimisa de ei din generatie in generatie tuturor celor ce si-au pus increderea in teologi il loc sa si-o puna in Domnul. De ce sa nu il intrebi direct pe El? Oare crezi ca nu iti va raspunde?

In lumea crestina de astazi vedem atata destrabalare tolerata de biserici, acele biserici ce se considera pastratoare ale Adevarului, care se considera ridicate pe temelia Apostolilor, care se vor a fi lumina in lume. Oare daca Domnul Hristos, sau Apostolii ar trai astazi, si ar vedea cum milioane de oameni se numesc urmasi ai lor, ce ar zice?

Dar cel mai cumplit lucru in era crestina il gasim in faptul ca barna din propriul ochi nu o vedem, vedem insa paiul microscopic din ochil celui de langa noi. Iar acest lucru denota clar si dincolo de orice dubui faptul ca dragostea lipseste, iar fara dragoste credinta este seaca, putreda, fara valoare, de forma.

O voce a grait mult timp adevaruri, adevaruri ce au inspirat mii de oameni la credinta. Apoi, acea voce a pierdut drumul, s-a ratacit in marele oras al amalgamului cu lumea. Si cei ce au ascultat ani de zile graiul cel frumos acum sunt pregatiti sa arunce cu piatra ucigatoare, intocmai ca asupra unui criminal, unui cancer ce trebuie exterminat. Dragostea, se vede seama ca lipseste.

Dar milioane de oameni se numesc crestini. Bisericile, unele, sunt pline pana la refuz, si din cest motiv mai ridicam altele, sa aibe omul unde merge. Saracele locasuri sfinte! De ar putea peretii sa vorbeasca, sa ii goneasca la casele lor, caci fara dragoste degeaba vin ei in locasul sfant.

Cu nume de crestin, cu fapte de pagani, pasim ‘nainte spre etern, doar ca eternul are alt drum.

Credinta, biserici si moaste

Daca incepi sa colinzi tara vei vedea zeci, daca nu sute, de biserici in constructie. Nu acelasi lucru il putem spune si despre scoli sau spitate: macar o bucata din fiecare, ce bine ar fi!

Dar nu. Credinta e mare, pe semne, in Romania, caci atata vreme cat se zidesc biserici, una dupa alta! Si totusi! La biserica nu prea se inghesuie romanul, cu ceva exceptii. Care sunt alea? Simplu:

  • Batranii, caci ei stiu ca nu mai au mult de dus prin asta lume, si trebuie cumva sa se pregateasca pentru dincolo.
  • Oamenii la nevoie. Cei care negasind un ajutor in lumea vizibila cauta ajutorul in cea invizibila. Si cum nu toti au curajul sa apeleze la vindecatori si vrajitoare, hopa la biserica!
  • Cei care vor ceva. Fie sa ia examenul, fie ca sa le mearga bine in casa, fie sa castige la loto potul cel mare, fie sa …. cine mai stie ce e in mintea unora.

Dar credinta, slab, slab de tot. Cand insa vine vorba de moaste, sa te tii nene! Coada mai ceva ca la carne pe vremea comunismului.Sa pupe gura lor niste oase de sfinti, ca asa vor avea parte de mult bine in viitorul nu prea indepartat.

Cand ma gandesc la moase, la acest ritual barbar, fara logica, imi vine sa rad. Dar nu o fac, caci nu e bine sa razi de prostia altora. Cineva spunea: „Nu ai voie sa razi de omul nebun, prost sau bolnav. Doar de batrani si betivi. De batrani, caci poate vei fi si tu batran, iar de betivi: si-au facut-o cu mana lor.

Daca a fi credincios inseamna sa pupi geamul unei racle, atunci eu nu sunt credincios. Plus ca, cine oare in toata lumea asta poate decide daca sfantul al carei oase sunt venerate chiar a fost un sfant. Ce este un sfant in definitiv? Un om care a renuntat la lucrurile omenesti, trecatoare, la pofta firi, la dorinta de dupa inavutire, si care toata viata lui a incercat sa faca ce este bine, care a stat de vorba cu Creatorul sau. Adica, a ajuns la o alta dimensiune, daca o putem numi asa. Cam asa arata un sfant. Nu ca mine sau ca tine, cel ce citesti acest randuri, cel mai probabil.

Si cum nimeni nu poate decide cine este cu adevarat sfant, doar Dumnezeu poate face asta, cum dar sa venerez oasele cuiva? Mare prostie! Si cica e crestineste. Crestinseste in mintea inculta a unora.

Credinta, biserica si moastele. Nu prea se leaga. A crede inseamna a te incredinta in ceva, intr-o idee, o imagine de ansamblu, intr-o forma de manifestare, etc. Credinta poate fi de multe feluri, dar o credinta fara logica, fie ea si o simpla logica pamanteana, parca nu e credinta.

Biserica. O simpla institutie ce si-a pierdut de mult valoarea si rolul. Daca privim spre cei ce sunt calauzele spirituale ale norodului vom vedea ca nu prea exista nici o legatura intre ce spune cuvantul Bibliei si ce se infaptuieste prin biserici. La ce averi are biserica sunt convins ca s-ar putea ridica zeci si sute de scoli si spitale, si tot din banii bisericii s-ar putea intretine zeci si sute de ani de acum incolo. Dar biserica nu este decat o mare afacere, atat. O afacere ce se foloseste de cele sfinte pentru a strange comori pe pamant.

Moastele. Ei bine, moastele reprezinta dovada vie a faptului ca biserica a indobitocit masele, le-a prostit intr-atat incat sa nu mai aiba nici un gram de ratiune. Sa creada ce le spune biserica indiferent de cat de ciudate ar fi perceptele ei.

Eu mi-am zis. Vreau sa cred, sa fiu credincios, caci sunt ferm convins de faptul ca evolutia ce ne este bagata pe gat nu este decat o mare sarlatanie. Dar sa fiu credincios asa cum imi cere ratiunea mea, caci nu degeaba Dumnezeu mi-a oferit creier. Nu merg la biserica, consider acest lucru pierdere de vreme. Si cel mai important, nu pup si nu voi pupa moaste decat daca imi voi pierde mintile, ceea ce este foarte probabil in secolul acesta, nu al vitezei, nici al informatiei, ci al prostiei ridicate la rang de stiinta si credinta.

foto via

Gandirea logica omeneasca

Imi place un lucru la wordpress.com, si anume, in Panoul Control vad top blog, top post, recent post. Bineinteles, asta pentru cei gazduiti aici pe wordpress.com.   Acelasi lucru vad ca l-a implementat si blogciting.com, platforma de blogging free romaneasca, o platforma ce ruleaza tot pe wordpress, si unde am si eu un blog: www.derscanu.blogciting.com.

Bun, si aici pe wordpress.com la top post am vazut ceva interesant, un post: Ce ar face Isus in locul meu?

Bun, ideea preluata de aici si modificata de mine, suna cam asa:

Pot eu sa nu raspund cu violenta la violenta?

Adica, Isus nu a facut altceva decat sa intoarca obrazul, la fel a invatat si pe cei ce ii urmeaza in credinta. Si totusi, pare atat de greu! Adica, cel putin ca idee este frumoasa, demna de pretuit pentru cei ce vor sa fie credinciosi, totusi daca locuiesti intr-o zona, cum sunt mii, unde esti terorizat non-stop de diferite gasti, clanuri, poate chiar regimul totalitar, sau de ce nu, in unele cazuri de um membru al familiei, ma intreb: oare de cate ori sa tot intorci obrazul?

Nu vreu sa fiu prost inteles, cred cu tarie in ideologia crestina, dar este cam dificil. Insa, mai am mult de invatat, de inteles, de experimentat.

Rugati-va ca fuga voastra sa nu fie iarna sau intr-o zi de sabat

Rugaţi-vă ca să nu fie fuga voastră iarna, nici sâmbăta.

Rugati-va ca fuga voastra sa nu fie iarna, nici intr-o zi de Sabat.

Acest verset biblic prevesteste un eveniment viitor, o catastrofa, un asediu, o stare de urgenta generala. Fie un razboi, un cataclism, o necesitate urgenta dincolo de imaginatia noastra.

Intr-un singur verset biblic sunt concentrate multe aspecte, atat de multe incat nu pot fi scrise toate in doar un articol de blog. Mai mult chiar, nu cred ca inteleg toata insemnatatea lui.

Iarna e greu. Foarte greu. Sa se prabuseasca casa si sa ramai sub cerul liber, in frig si viscol, tare greu. De asemenea este foarte greu sa fugi iarna, chiar daca ai incerca sa parasesti orasul cu un Q7, tot ar fi dificil, caci toti vor sa fuga din oras, de pericol, si automat soselele s-ar bloca, benzina din jeep s-ar sfarsi repede, si… Oricum ar fi, iarna e complicat, groaznic. Plus ca …  fugi, fugi, dar unde fugi?

Sabat (Sambata). De ce Sambata va fi greu? Cu ce este Sambata diferita de Duminica sau Luni, sau Marti, sau alta zi?

Incercand descoperirea enigmei ajungem in impas. Sambata era ziua de odihna a evreilor si a crestinilor din primele veacuri. Prin anii 200 a inceput sa se sarbatoreasca Ziua I a saptamanii (Duminica), iar mai apoi dupa anii 300 Duminica a devenit obligatorie in tot Imperiul Roman. Astfel, astazi avem in crestinism ca zi de odihna sfanta Duminica.

Exista un principiu al Bibliei: Biblia nu se contrazice singura. Chiar daca cateodata noi intelegem gresit si ni se pare ca am descoperit in Biblie contradictii, ele nu exista. Daca ar exista inseamna ca aceasta carte nu este de la Dumnezeu.

Concluzia logica ar fi: Sambata este ziua recunoscuta de Hristos ca Sabat, zi de odihna pentru credinciosi. Restul e Can-Can.

Si inca ceva. Da. Nu vreu sa adaug eu ceva la cele scrise in Biblie, ci doar sa aduc in discutie ceva de actualitate. In afara de iarna si Sambata, ar mai fi si BAGAJELE. Caci unii dintre noi ne adunam comori pe pamant. Si nu comori in banci, ci in lucruri, lucruri ce incanta simturile, ce sunt palpabile: haine, mobila, bibelouri, scule de toate natiile, mii de carti (pe care nu le citim niciodata), si in fine, multe alte lucruri de care ne legam sufletul, intocmai ca sotia lui Lot. (Geneza19-16), si este cam greu la drum de fuga cu bagaje.

P.S. Nu am incercat sa fac un articol complex, ci am scris cateva idei referitoare la acest verset biblic pe care l-am citit si m-a nedumerit un pic. Normal ca ar fi multe de spus pe langa acest subiect, dar daca l-as fi scris in mii de cuvinte nu stiu cine mai are rabdare in zilele astea sa mai citeasca ceva asa de lung.

 

Aroganta din spatele Catedralei Mantuirii Neamului

Catedrala Mânturii Neamului va avea heliport?

Asa am auzit la radio astazi. Si cel ce comenta stirea se intreba: „la ce i-ar folosi un heliport? Sa se coboare heruvimii?

Probabil ca gluma nu a fost cea mai reusita, dar m-a pus pe ganduri. Chiar asa: la ce ii trebuie heliport? Nu am reusit toata ziua sa dezleg enigma, dar cine sunt eu? Un simplu muritor de rand.

Eu nu am vazut cu ochi buni construirea unui asemenea gigant. Si am sa va spun si de ce.

Este criza, si cu acesti bani am fi ridicat ceva scoli sau spitale. Daca Biserica vrea sa faca un monument impresionant sa o faca din donatii nu din bani publici, caci 50% din romani nu sunt de acord.

Totusi nu aici e buba. Buba e alta, caci Biserica nu face aceasta Catedrala din pricipa marii ei credinciosii fata de Dumnezeu, ci din aroganta. Oare mai marii BOR nu au citit niciodata Biblia? Eu cred ca. Nu de alta dar la fiecare Luturghie au Sfanta Evanghelie in mana. Si ce scrie in Evanghelie despre Hristos?

Matei cap. 8, vs. 20  Dar Iisus i-a răspuns: Vulpile au vizuini şi păsările cerului cuiburi; Fiul Omului însă nu are unde să-Şi plece capul.

Da. Fiul Omului care este si Fiul Lui Dumnezeu nu avea un loc unde sa isi plece capul. Mai mult de atat, Fiul Lui Dumnezeu nu a avut nimic bunuri materiale in viata sa pamanteasca decat camasa de pe El.

Iar Preotii ce se considera urmasii lui Hristos, cei ce ar trebui sa Ii calce pe urme, nu doar ca au sifoniere intregi de haine, ba au si conturi groase in banci, au masini de masini, si vile luxoase. Si colac peste pupaza vor sa imi mai etaleze bogatia si printr-un monument. De parca nu ne ajungea colosul de Palat al Parlamentului facut la indicatiile altui grandoman!


Arhive

Categorii

Blog Stats

  • 128,506 hits

Urmărește-mă pe Twitter