Posts Tagged 'crestinism'

Preotii pot prezice viitorul?

Preotii in calitate de urmasi ai lui Hristos au (sau ar trebui sa aiba) cea mai inalta cunostere a lucrurilor spirituale, o intelegere profunda a lucrurilor duhovnicesti si o intelegere aprofundata a cerintelor divine.

Prezicerea viitorului este interzisa de Cartea Sfanta – Biblia. Citește în continuare ‘Preotii pot prezice viitorul?’

Evanghelizare

Duceti-va si faceti ucenici din toate neamurile, botezandu-i in Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh.  Si invatati-i sa pazeasca tot ce v-am poruncit. Si iata ca Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului.” Amin. Matei 28, vs. 19,20.

Acestea sunt ultimele cuvinte ale lui Hristos consemnate in Evanghelie. Un sfat, o misiune, o chemare sfanta.

1. De ce trebuie ca un crestin sa spuna si altora despre credinta lui?

2.Si ce este evanghelizarea?

1. Atunci cand un om descopera ceva bun, pozitiv, o comoara, el in mod normal o va imparti cu familia sa. Cum crestinii vad in orice om pe aproapele sau, lumea intreaga fiind o familia, marea familia, este si normal ca informatiile bune, vestea cea buna – Evanghelia – sa fie dusa si la altii.

Daca cineva stie o metoda pentru a fi fericit si el nu o spune si altora da dovada de egoism, lucru neacceptat de doctrina crestina. De aceia crestinii ce au descoperit pe Dumnezeu trebuie sa le vorbeasca si altora.

Numai ca, in Europa – zona crestina, se pare ca evanghelizarea nu isi are rostul. Adica, atat timp cat oamenii sunt crestini, in sensul ca merg la biserica, ce rost mai are sa li se prezinte Evanghelia (vestea cea Buna – tr), caci Evanghelia este aceiasi. Si totusi milioane de oameni merg la biserica dar habar nu au ce scrie in Evanghelie.

Este deci o dilema. Sa isi mai bate credinciosul capul cu cei ce sustin ca cred in Dumnezeu sau nu? Mai ales ca, de exemplu, in Romania 90% sustin existenta lui Dumnezeu.

2. Evanghelizare. Acest termen defineste orice forma prin care un adevar biblic, inteles intr-un alt fel decat cel pe scara larga, este distribuit maselor de oameni.

Vestea cea Buna a Evangheliei este responsabilitatea oricarui crestin ce a ajuns la o intelegere mai buna a Cuvantului lui Dumnezeu. In mod normal acest lucru trebuie facut prin exemplul propiu. Dar metodele sunt mult:

prin internet, prin sfaturi, prin televizor, din casa in casa.

La inceputul crestinismului nu existau metodele media, nici macar scrisori nu putea trimite oricine. In acel caz metoda folosita era din casa in casa. Astazi, in 2011 desi sunt zeci de metode, cea care da cel mai bun randament este tot ce veche: din casa in casa.

Intr-o societate ce in sondaje se declara crestina iar in discutii libere se declara ateista, intr-o societate in care Dumnezeu este vazut ca: ‘probabil ceva acolo sus’, evangheizarea este mai mult decat necesara. Totusi, eu de cand locuiesc in Bucuresti, si sunt aproape 30 de ani, nu am vazut decat pe Martorii lui Iehova venind si intrebandu-ma de sanatate, desi in Romania activeaza zeci si sute de culte crestine ce sustin ca ele detin adevarul biblic.

Despre Biserica Ortodoxa nu am ce sa spun, nici ce sa le cer, ei sunt plafonati si se mangaie cu ideea ca romanii sunt ortodocsi, autoamagindu-se singuri. Caci credinta in Dumnezeu nu se masoara in numarul de lumanari aprinse in biserica, in numarul de pelerini veniti sa pupe ceva moaste, in numarul de credinciosi ce pasesc in biserica doar in noaptea de Inviere.

Din punctul meu de vedere, si este personal, caci acest blog este unul de opinie personala, dintre cultele si religiile ce se numesc crestine doar cateva intrunesc conditiile biblice pentru asta. Si as enumera: baptisti, adventisti, penticostali, cresini dupa evanghelie, si alte cateva mititele fara un numar prea mare de adepti. Insa chiar si in aceste religii, lucrurile scartaie, caci orice enorias al lor ce are o viziune un pic altfel decat se comanda de la centru, este marginalizat.

Cei care vor sa fie total de partea lui Dumnezeu vor intelege mai devreme sau mai tarziu ca trebuie sa spuna si altora despre credinta lor. Iar acest lucru ii va determina sa isi raspunda si lor la cateva intrebari.

M-a lovit de credinciosii apartinand miscarii Martorii lui Iehova. Si ei au incercat sa ma convinga despre faptul ca Regatul lui Iehova a inceput deja. Probabil ca acel credincios nu stie bine doctina lor, sau poate chiar asa sustine doctrina lor. Sincer nu ma intereseaza in ce cred ei, dar totusi l-am intrebat: „cum oare a inceput Reagtul?” si el mi-a raspuns prin niste pilde si date istorice fara noima si fara sens, poate aveau sens pentru el, caci unii oameni vad ordine in haos. Daca Imparatia Lui Dumnezeu, Raiul sau Regatul – cum il numesc ei – ar fi inceput deja, cum oare se explica faptul ca in fiecare zi mor oameni in accidente auto, rapusi de boli, de foame, ca exista atata ura in lume si dusmanie, si egoism? Normal ca nu a avut un raspuns logic.

Si atunci ma intreb: „daca cei ce nu pot intelege adevarul limpede scris in Biblie totusi marsaluiesc in evanghelizare, crestinii ce isi pun increderea in Cuvantul lui Dumnezeu de ce nu o fac?”

Sa fie din cauza stigmatizarii? A faptului ca vor fi numiti sectanti, pocaiti? Pai, daca unui crestin ii este rusine de numele lui Hristos si lui Hristos ii va fi rusine de el.

Divinitatea

Exista ceva dincolo de hotarul vietii? Suntem o creatie a unei forte supranaturale sau o evolutie din moluste?

Etica morala am invetat-o noi oameni sau are radacini mai adanc i?

Care este rolul nostru aici?

Aceste intrebari si multe altele ni-le punem atunci cand ramanem singuri cu constiinta noastra. In timpul unei zile stresante, aglomerate, sau poate cand vedem un film, citm o carte,  etc, cand creierul nostru este foarte solicitat nu are timp si nici nu poate gandi in profunzime. Dar lasat sa cugete, sa mediteze , sa priveasca la tot ce este in jurul sau, aceste intrebari il vor acapara.

Oamenii de stiinta se intreaba cat de mare este universul, si unde se termina; la fel si cei care studiaza macrocosmosul. Sunt multe necunoscute in lumea noastra pe care am vrea sa le stim, iar unele dintre ele sunt mai apasatoare decat altele.

Cine ne-a creat?

Exista ceva dupa moarte?

Si fiecare om va gasi un rspuns propiu la aceasta intrebare.

Pentru unii oamenii este neimportant cine ne-a creat sau ce s-o fi intamplat atunci la inceputuri. Ei sunt prea procupati cu alte probleme mai mult sau mai putin importante, si lasa pe seama indiferentei acest aspect.

Altii, fiind convinsi ca evolutia din nimic spre ceva este o mare prostie, si ajuta-ti de romanele si filmele  SF gen Satr Trek, au ajuns sa creada ca noi suntem produsul unor experiete genetice, si ca PAmantul este laboratorul unei rase de extraterestrii mult mai evoluati decat noi. Bineinteles ca au inventat si o doctrina, nu ca acea a crestinismului, dar au venit cu un set de valori amestecat cu multa imaginatie si ipoteze fanteziste.

Lasand la o parte aberatiile sec. XXI, si incercand sa intelegem crestinismul ca ideologie, observam ca inca are solutii pentru societatea noastra. Si ne intrebam de ce se straduiesc anumite organizatii secrete sau mai putin secrete sa il distruga, asa cu s-a vazut clar in filmu Codul lui Davinci, sau altele SF.

Facand o trecere printre cele mai raspandite religii, culturi si miscari, observam un aspect ce nu poate fi neglijat: si anume, faptul ca legile din Decalogul Bibliei se regasesc in legile oricarei tari din lumea noastra. Mai mult, atunci cand credinta crestina a fost lepadata, dezastrul si faradelegea au pus stapanire pe orase, sate, cetati. (doar cine nu vrea nu intelege) Ca exemplu am sa va dau perioada comunista. Dar un exemplu de netagaduit este perioada de dupa revolutia franceza, cand teroarea, tradarile, crimele si o multime de faradelegi au invadat tara. Ca sa intelege-ti mai bine ororile din perioda, trebuie sa intelege-ti ca intr-o zi se comitea crime cat intr-un an intreg inainte de acest dezastru.

Iar daca tot am adus in discutie acea perioda, trebuie specificat faptul ca si biserica (religia), condusa de persoane iresponsabile, si avand influenta pe care o avea atunci, poate comite abuzuri si crime de nedescris. Si cati oameni nevinovati nu au fost chinuiti, pedepsiti in toate felurile si ucisi de catre biserica, biserica la carma careia se aflau persoane iresponsabile, si care se foloseau de Dumnezeu si biserica  pentru a stapani si inrobi. Si din aceste cauze, dusmanii credintei crestine, vin si arunca cu noroi, de foarte multe ori avand dreptate.

Si asta pentru ca nu tin cont de un adevar esential:

Nu religi, cerinta, crestinsmul, sau biserica sunt o problema, ci oamenii care le interpreteaza gresit si ii obliga si pe altii sa accepte interpretarea lor. Sau mai rau cei care se folosesc de ea pentru scopuri meschine.

Voi mai posta despre acest subiect si cu o alta ocazie. Pana atunci pe curand!Intercer 2.0 - Mai aproape de cer//


Arhive

Categorii

Blog Stats

  • 130,228 hits

Top click-uri

  • Niciunul

Urmărește-mă pe Twitter