Posts Tagged 'sacrificiu'

Viata pentru sora mea

Fetita era bolnava. Pentru ea s-a nascut o alta fetita, pentru piese de schimb. Maduva, rinichi, sange si altele. Doar ca fetita pentru piese de schimb nu a mai dorit sa fie doar o magazie de provizii, ci a decis sa isi caute dreptatea in justitie.

Acest film ruleaza chiar in acet moment pe HBO, ‘Viata pentru sora mea’.

Bun. As vreau sa discutam despre implicatiile morale.

Avem un copil bolnav. Si are nevoie de transplant de rinichi, maduva, etc. Medicul ne recomanda sa facem un alt copil, programat gentic, compatibil 100% cu copilul bolnav. In acest fel am putea oferi sansa la viata copilului ce urmeaza sa moara.

Totusi, cat de departe am merge pentru a salva o viata? In razboi, pe front, legea nescrisa este sa nu lasam pe nimeni in spate. Totusi, cati oameni trebuie sa moara pentru a salva unul singur? Oare este normal sa ne folosim de viata unui copil pentru a salva pe un altul?

Dupa ani de chinuri prin spitale, copilul bolnav ce a supravietuit pana acum prin sacrificarea pas cu pas a copilului sanatos, va decide: „Ajunge! Nu mai vreau. Nu mai vreau sa traiesc asa, asta nu este viata. Nu mai vreau sa fiu o povara pentru sora mea.”

Oare prelungind viata coplului bolnav nu am distrus si sansa la o viata normala a copilului sanatos? Stiu ca este sfasietor, de fapt nu stiu, doar imi imaginez, cat de tragic poate fi sa vezi cum copilasul se stinge vazand cu ochii, dar merita sacrificiul?

Traim intr-o lume plina de drame, totusi, cateodata deciziile pe care trebuie sa le luam sunt mai sfasietoare decat drama in sine.Copilul bolnav: „m-am saturat sa fiu o povara, sa vad cum din cauza mea totul se prabuseste. Simt ca eu sunt de vina, ca este vina mea, desi eu nu am facut nimic rau. Vreau sa traiesc, imi este frica de moarte! Dar cand vad raul survenit din pricina mea, prefer moartea, prefer sa stiu ca dupa moartea mea lucrurile vor reveni la normal, iar ei vor fi iarasi o fmilie, isi vor trai iarasi viata, se vor bucura iarasi de viata. Caci eu sunt o povara, si asa voi fi mereu.

P.S. Fetita conceputa pentru piese de schimb are voie sa isi revendice viata? Tinand cont ca daca sora ei nu ar fi avut nevoie de transplanturi ea nu ar fi fost conceputa.

Anunțuri

Sclavia, oranduire sociala

Traiam in Romania anilor 2011 si suntem invatati inca de mici cu faptul ca avem drepturi, ca avem libertati si indatoriri. Ne este greu sa intelegem ce inseamna sclavie, desi acest lucru nu inseamna ca nu vom fi nepasatori la ce a fost si ce va mai fi. Ne indisplace atunci cand ceilalti trec peste deciziile noastre, cand ne incalca intimitatea sau drepturile, drepturi ce consideram noi ca ni se cuvin in mod normal.

In istoria lumii noastre au fost multe lucruri negative, dar daca este ceva de care trebuie sa ne fie rusine cu adevarat, acest lucru este SCLAVIA. Despre situatia grea, si grea este putin spus, disperata, a sclavilor s-au scris tone de maculatura, fara a aduce prea multa intelegere si compasiune fata de cei pe care nu ii cunoastem, nu i-am intalnit niciodata; deci ce treaba avem noi cu ei?

Ce oare a determinat pe primii oameni sa fie atat de rai cu semenii lor incat prin forta sa ii priveze de bunul cel mai de pret: LIBERTATEA? Caci a considera sclavia ca fiind “de cand lumea si Pamantul” este o greseala, fiecare lucru si actiune trebuie sa aiba un inceput.

Vom exclude din start ideea conform careia omul din pestera a observat el ca e mai bine sa ii aduca altcineva vanat sau fructe malaiete. Pentru ca teoria evolutiei omului din maimute si apoi trecerea prin sute de mii de ani de la animal la om nu are nici o logica, vom apela la teoria creationista, acea teorie conform careia o forta supranaturala, Dumnezeu, a creat viata in Univers si pe Terra. Si ne intrebam:

-daca Dumnezeu a creat pe primii oameni in gradina Eden, acel loc mirific, fara pacat, cum au reusit urmasii lui Adam si Eva, la doar cateva zeci de ani de la caderea in pacat sa comita astfel de atrocitati?

Probabil ca pentru cei ce au vage notiuni de religie crestina raspunsul ar fi: pacatul. Si totusi, acest cuvant: pacat, este prea vag, prea generalist, fara a oferi explicatii satisfacatoare.  Cum se face ca omenirea inmultindu-se relativ repede, a acceptat acest pacat impotriva umanitatii, adica impotriva ei insesi? Caci sclavia in esenta ei este un cancer ce consuma gazda, iar sclavia in sanul umanitatii avea sa roada si sa distruga insusi notiunea de umanitate, lucru ce s-a intamplat pana chiar in vremurile noastre.

Sa nu credem ca daca astazi, in 2011, suntem liberi, acest lucru dovedeste ca suntem cu adevart liberi sau ca intelegem pe deplin ce inseamna omenie! Atatia ani, atatea secole de sclavie, e si normal ca societatea in care traim sa fie una fara principii, fara valori, fara orizonturi, fara viitor. Ne leganam dusi de valul zilei de azi, iar mainele e prea departe pentru a ne mai bate capul cu el.

Cand omul a vazut ce bine e sa stai si primesti totul pe de-a gata, a decis ca asa vrea sa traiasca, iar cei slabi aveau sa fie dominati de cei puternici. Daca privim in lumea animalelor vom vedea cum cei puternici impart prada iar cei slabi se multumesc cu ramasitele. Si omul deasemenea. Cei tari, uniti in haite au cucerit, au luat sclavi, au distrus spiritul uman, au desfiintat chipul lui Dumnezeu din fiinta umana, transformand pe semeni de ai lor in masinarii gata de a le satisface poftele lor.

Cu timpul sclavia a devenit generalizata, iar omenirea a inteles ca este ceva normal, ca cel tare stapaneste total peste cel slab. Si totusi!!!! Cine este vinovat de aparitia sclaviei? Cel ce transforma oamenii in sclavi sau oamenii ce acceptau de voie – de nevoie sa fie sclavi?    Caci daca sclavii se revoltau zi de zi, intr-un final fie mureau fie scapau de lanturi, dar ei au ales robia, jugul.

Aceasta problema este si va ramane o controvesra filozofica, caci daca acei sclavi alegeau sa moara decat sa isi piarda libertatea ei nu ar fi avut urmasi, iar omenirea astazi ar fi fost saraca, saraca, saraca.   Dar poate mintea noastra limitata sa inteleaga toate implicatiile acestei dileme?

Sa luam cazul sclavilor din Brazilia. Acolo sclavia a fost la ea acasa pentru multe secole, chiar Biserica, acea institutie ce trebuia sa lupte pentru drepturile copiilor lui Dumnezeu a fost cea ce a sustinut moralitatea sclaviei. Astazi sut milioane de crestini ce merg la Biserica si care sustin sus si tare cum ca institutia bisericeasca nu poate gresi, insa sclavia intarita de Biserica dovedeste exact contrariul.

Sclavii erau adusi in specia din zona Africii, rapiti de pe pamanturile lor, deopotriva barbati, femei, copii, si imbarcati pe vapoare. De multe ori, pe vapor se triau viitorii sclavi. Cei ce pareau apti de munca erau dati deoparte iar ceilalti legati intrei ei si aruncati in ocean, la moarte. Cei apti de munca sau pentru alte activitati erau apoi dusi la targul de sclavi si vanduti ca vacile, ei ajungeau apoi pe plantatii si erau munciti pana la moarte.

Si astazi, dupa sute de ani, urmasii unor sclavi sunt geniile de care are nevoie societatea, multi dintre ei au ajuns in functii cheie, de multi dintre ei depind milioane de oameni. Si asta pentru ca sclavii din trecut au inghitit paharul amar al suferintei, o suferinta ce doare si ce nu poate fi alinata decat prin speranta ca odata si oadata fii fiilor lor vor fi liberi.

Razboi pentru pace

Istoria lumi noastre ne arata ca niciodata nu sa putut avea liniste si pace fara razboi.Oricat de pacifisti am fi intotdeauna se va ivi cineva care va dori sa ne controleze, sa isi impuna punctul de vedere, sa ne inrobeasca. Si oricat am fi de diplomati, si oricat am incerca sa rezolvam pe cale amiabila, intotdeauna se va ajunge la conflict.

Doar generatia care s-a nascut in libertate nu poate intelege aceste adevaruri. Iar un popor intreg care a fost robit, si care cu lupta si sacrificiu s-a eliberat, daca va uita si va lasa tot trecutul in urma fara a-si consolida libertatea, va cadea din nou in robie, sau sub dictatura.

Si iarasi vor urma ani de inrobire, pana cand generatia care a cedat va face locul altei generatii, si poate nici aceasta, ci urmatoarea se va ridica  sa lupte. Si libertatea se castiga cu greu.

La fel stau lucrurile si intre colegi, intre familii, sau poate chiar intre membrii aceleiasi familii. Asa se intampla si cu femeile batute cu bestialitate de monstrii numiti impropriu soti. Si fug de acasa, sau zac prin spitale, iar apoi induiosate de parerile de rau ale sotului, se intorc inapoi la el. Si dupa cateva saptamani calvarul reincepe, cu o si mai mare agresivitate.

Daca libertatea castigata cu greu, (ruperea acelor lanturilor ce ne tin captivi), este nerespectata, lasat uitarii chinurile si sacrificiul, robia va veni iarasi, si poate mai rea decat inainte.

Este de retinut aspectul ca PACE fara RAZBOI nu exista.

Datorie de viata

Sunt lucruri pe care le facem din reflex, pe care odata invatate nu le mai uitam. Sa ne gandim de exemplu la banalul mers pe jos, la innot, sau la mersul pe bicicleta ;  nu ne-am nascut cu ele invatate, ci le-am invatat pe parcurs. Si odata invatate, nu le mai uitam , ne folosim de ele pentru tot restul vietii. Sunt multe lucruri frumoase in viata pe care le facem in mod automat, de care ne bucurm si daca printr-o conjunctura nefericita, am pierde acele abilitati am fi foarte suparati, fara acea bucurie care face ca fiecare zi sa fie una placuta.

Exista anumite principii care coordoneaza atat viata noastra cat si tot ce se intampla in jurul nostru. Folosindu-ne de unul dintre ele putem sa exemplificam ceea ce va voi spune mai departe. Si anume, ca: un avantaj, o caracteristica importanta odata pierduta, este mai rau ca atunci cand nu am fi avut-o niciodata. Imaginati-va un scenariu pesimist, un om la o varsta medie , de35 de ani isi pierde simtul vazului. Pentru el este o tragedie fara margini. Am putea spune ca pierderea este de nedescris, si ca viata lui nu va mai fi niciodata la fel, ceva important din el a murit.  Dar in acelasi timp sa luam cazul unui om care s-a nascut cu acest handicap, el nu a vazut niciodata, pentru el este ceva normal sa nu vada, el nici nu stie cum ar fi sa vada.  Deci punanad acesti doi oameni fata in fata, cel care a pierdut vederea este foarte nefericit spre deosebire de cel care nu a vazut niciodata. Sper ca am fost cat mai clar in aceasta explicatie.

Cineva stie sa mearga pe bicicleta, sa scrie si sa citeasca, sa fie un om bun, sa faca ceea ce trebuie. Dar oare s-a nascut cu aceste abilitati? Nici gand! Cineva a vegheat mereu, pana cand insusite, trasaturile bune de caracter au prins contur, dezvoltandu-se armonios. Fara educatie, fara ca cineva sa isi piarda timpul, in slujba altcuiva (gen : copii ) , nu vom avea niciodata  oameni competenti, seriosi, demni de incredere. Nu vom avea niciodata societatea pe care  am dori sa o avem.

Avem o datorie uriasa in viata noastra, aceia de a face copii, de a-i creste si de a ii educa. Acest lucru se va face cu pierderi de timp si sacrificii.


Arhive

Categorii

Blog Stats

  • 133,556 hits

Top click-uri

  • Niciunul

Urmărește-mă pe Twitter