Posts Tagged 'stiinta'

De ce se nasc copii bolnavi?

Aceasta intrebare nu a venit din mintea mea, ci ea se gaseste pe buzele a milioane de oameni de pe intreg mapamondul.

De ce se nasc copii bolnavi? sau De ce mor copiii?

Poate ca cel mai grav lucru ce se poate intampla unui om este sa fie nevoit sa isi ingroape copilul. Si chiar nu as dori nimanui asta, nici macar nu vreau sa ma gandesc la asa ceva. Sa fereasca Dumnezeu pe oricine de asa tragedie!

Probabil, a doua ca gravitate, ar fi nasterea unui copil bolnav de un anume sindrom, sau alte probleme.

Cand sotia mea a ramas insarcinata a doua oara, medicul i-a recomandat sa nu tina sarcina. Totusi a tinut-o. Tot medicul i-a recomandat sa faca un 3D, si daca acolo se va observa ceva sa avorteze. Sotia mea nu a facut 3D-ul, nici nu a avortat. Si iata, astazi, la 4 ani de atunci, Daniel este sanatos si vesel.

In tot timpul nasterii ne-am intrebat de mii de ori: „Doamne! Daca va fi bolnav? Puneam aceasta intrebare datorita recomandarii medicului, dar si din cauza tratamentului pe care il urmeaza sotia mea, un tratament pe viata. (Nu intru in amanunte.) Si inca ma mai intreb, ce am fi facut daca intr-adevar copilul s-ar fi nasut bolnav?

Am urmarit cazul fetitelor siameze, citesc zilnic despre mii de copii bolnavi ce sunt nevoiti sa isi duca zilele asa, sau altii care au nevoie de sute de mii de Euro pentru o interventie chirurgicala. Compatimesc din tot sufletul pe acei copii si pe parintii lor, si daca as avea posibiliatea sa ii ajut as face-o, dar sunt prea mic.

Ma uimeste indiferenta oamenilor fata de aceste tragedii. Multi gandesc ca daca pe ei nu i-a atins nimic rau pe semne ca cei loviti au o vina anume, altfel nu se intampla nimic rau cu ei. Altii considera ca asa trebuia sa fie, ca este scris in stele. Saracele stele! De ar putea ele vorbi, de ar putea ele spune cate au vazut in lumea asta!

Nu am scris acest articol pentru a oferi un raspuns, caci nu il stiu. De ce se nasc copii bolnavi? Doar Dumnezeu stie. Pentru cei oarecum credinciosi totul are un scop. Pentru cei care vor sa dea vina pe cineva, o fac acuzandu-l pe Dumnezeu, desi ei nu cred in El. Pentru ateisti totul este un hazard. Din punct de vedere stiintific totul are o legatura cu ceva anume, doar ca legatura este o mare necunoscuta. Si nu in ultimul rand pentru indiferenti: ce conteaza?

Un lucru este cert. Toti suntem oameni. Oricare dintre noi putea fi in locul celor napastuiti. Nu suntem cu nimic mai buni sau mai vrednici, sau demni in asa fel incat sa fim ocoliti de tragedie. Am fost insa ocoliti. Iar acest lucru ar trebui sa ne spuna ceva. Ceva. In mintea noastra.

UpDate! Am scris un nou articol pe aceasta tema aici: De ce permite Dumnezeu?

Varsta a treia defavorizata de tehnica

Intotdeaua cand a aparut ceva nou in lumea noastra, trenul, automobilul, telefonul, televizorul, celularul, internetul, etc, tineretul a fost cel ce a inteles din mers cum functioneaza, persoanlele de varsta a treia au ramas mai mereu in urma, mai inapoiate.

Aparitia televizorului a fost o incantare pentru copii si tineret. Imagini miscatoare, o lume intreaga intr-o cutie, in propria lor camera. Prin televizor puteai vedea peisaje din celalalt continent, asculta muzica, urmari stiri, totul ca si cand ai fi prezent la fata locului.     Un batran zicea: „EH! HE! Pe vremea mea tinerii erau la sapa, nu stiau nici ce este dincolo de deal.”  Se putea citi un regret, poate nu, dar totusi.  Eu voi imbatrani ca oricare alt om, si alte inovatii vor aparea in lume, poate chiar ceva ce mi-am dorit mult de tot, iar in momentul cand l-as putea avea ar fi prea tarziu.

Stra-stra-bunicii mei au muncit zi-lumina la camp, dar daca ar fi trait in 2011 ar fi muncit intr-un mediu mult mai placut, mai bine remunerat, mai acceptabil, s-ar fi bucurat de multe facilitati tehnice, media, etc. Tehnica a facut ca astazi sa nu trebuiasca sa mai muncim toti la sapa, pe un salariu inexistent. Si viata a devenit mai usoara.   Batranii insa, cei care au prins perioada interbelica pot spune ca: viata de acum este mult mai usoara decat in vremea lor. Iar ei ar fi vrut sa se nasca in 2011, au fost devaforizati de tehnica, o tehnica ce a aparut mult prea tarziu pentru ei.

Evolutia este o stiinta?

Lumea in care traim s-a schimbat mult compativ cu tot restul timpului petrecut de omenire pe aceasta planeta.

Nu avem data stiintifice despre civilizatiile din lumea antideluviana, insa in mileniile trecute omenirea a fost intr-o schimbare aproape imperceptibila. Astazi avem televizor, telefon mobil, masini de toate natiile, avioane, vapoare, sateliti, utilaje, tehnica….

Insa toate astea nu le avem ca rod al evolutiei, caci este la mintea cocosului faptul ca omenirea a visat mii de ani si a realizat in doar o suta de ani. Adica ce evolutie e asta? Mii si mii de ani nu esti in stare sa inventezi o chestie banala si apoi in doar o suta de ani realizezi mai mult decat poate un om visa?

Deci teoria evolutiei cade. Apoi, numim stiinta niste ipoteze: ca brontozaurul a evoluat in balaur, ca zmeul cel rau s-a cuplat cu Ileana Cosanzeana, ca a trebuie sute de milioane de ani sa ploua pe Terra pentru a se raci magma. De unde atata ploaie? Aberant rau de tot.

Apoi, cica niste moluste au stat ele linistite zeci de milioane de ani pana intr-o zi cand s-au decis: Vom evolua, vom lua forme mai complexe si intr-o zi vom ajunge maimute, caci asa mult as vrea sa merg pe doua picioare.  Apoi, dupa alte milioane de ani, vom reusi sa devenim oameni, cu sapa, hommo sapiens vom fi numiti, si apoi peste ani, multi ani de evolutie neintrerupta vom urmari finala campionatului mondial la o plasma de 175 cm. Ce viata!

Daca asta noi numim stiinta atunci mai bine ma uit la desene animate la televizor si il vad pe Tom si Jerry.

 

Marea intelepciune a Tibetului

Meditatie, Yoga, Acupunctura, si alte alea…

Un timp am crezut ca locuitorii acelor zone sunt de o intelpciune iesita din comun. Si asa si este, au o arta a medicinei total diferita de noi, ei inteleg viata altfel decat noi, si din mai in toate aspectele vietii ei fac o arta. Chiar nevoile fiziologice sunt o arta.

Insa au mai ajuns si cativa romani pe acolo, si dincolo de toata promovarea media de care tibetanii au parte, sunt varza. Iata ce imi spunea un vizitator al acelor locuri:

Daca mergi in cea mai proasta taverna din capitala vei gasi printre drojierii de acolo oameni mai destepti decat in tot Tibetul.

Si cred ca exprimarea de mai sus reprezinta adevarata stare a lucrurilor. Si mai vin si eu si intreb: atata inteligenta si intelepciune si totusi sa mori de foame? Yoga nu poate inlocui un stil de viata sanatos si o credinta vie in Dumnezeu, meditatia nu poate face mai mult bine decat cititul unei carti bune sau contemplara naturii, acupunctura nu poate lua locul medicinii clasice, si tot asa…

Intelepciunea orientala: zero. Pana si taranul cu sapa in brate stie sa citesca semnele vremii (daca soarele arde prea tare va ploua, etc.). Insa nemultumiti cu ceea ce avem visam la frumusetea unei vieti altfe, iar Tibetul pare sa aiba ceva, ceva altfel. Daca nu poti bea ceaiul decat printr-un ritual, daca nu poti fi stapan pe viata ta si iti trebuie o amuleta sau mergele „sfinte” la gat, inseamna ca tu esti devina, nu civilizatia europeana.

Daca ma insel eu, si tibetanii sunt peste noi romanii ca valoare, astept comentarii.

Intre nostalgie si prostie

Mai privesc si eu pe la ‘tembelizor’, mai ascult o emisiune radio, mai citesc un ziar sau un blog….. Si am facut o alergie acuta, cand aud sau citesc despre nostalgicii vremurilor apuse.

„Era mai bine pe vremea lui Ceausescu” , „era mai bine acum 200 de ani fara poluarea si galagia asta…” , ” Ce frumos sa traiesti in perioada marilor eroi (A. Macedon, Napoleon, ETC si plosc..)” , „ce bine era in perioada cand mergeam descult prin ciulini si mancam ce apucam, purtam aceiasi itari saptamani in sir si ne distram duminica la balci  (marturia unui batran din Valcea). Si exemple sunt multe.

Daca am vrea putem gasi motive de nemultumire in orice era, in orice timp. Si daca lumea noastra ar fi doar un zambet, fara rautate, fara boli, fara probleme, tot s-ar gasi unii mai cu „mot”, (daspetii de ei) sa fie nemultumiti, cartitori si nostalgici dupa vremuri pe care nici nu le cunosc nici nu le inteleg.

Cum oare poate fi bine intr-o perioada in care saracia era mondiala. Adevarat ca intr-o societate in care toti sunt rupti de foame diferenta intre bogati si saraci e foarte mica, si multumindu-ne cu faptul ca nici vecinu nu are mai mult decat mine, sunt „fericit”. Insa, cum oare putem ignora tehnologia?

Astazi vrei sa tragi o fuga la Madrid, sa cumperi niste mere, pere sau un Nokia, irelevant ce vrei sa faci acolo, o faci cu avionul in cateva ore, nu ca pe vremuri in luni de zile cu magarul. Vrei sa inveti ceva nou, simplu: deschizi laptopul, il conectezi la net si Bingo! Te imbolnavesti de raceala, paracetamol si gata. Si cate alte avantaje. De exemplu, ca om simplu, din clasa de jos, in zilele noastre nu tre’ sa dai cu sapa pe plantatia lui boieru toata ziua pentru o farfurie de ciorba acra, ci muncesti 8 ore, si sa fim seriosi, cat de mic o fi salariu tot nu exista comparatie. Problema apare in momentul in care incepem sa ne comparam cu „x” si „y”. Ei au, eu nu.

Daca avem putina materie cenusie in locul rezervat ei trebuie sa recunoastem faptul ca suntem binecuvantati cu atatea avantaje stiintifice si tehnice gen energia electrica, si daca le vom pierde vom ajunge intr-un mare haos, un nou Ev Mediu, iar atunci acesti nostalgici ai prostiei vor regreta, de fapt se vor sinucide, caci una e sa vorbesti despre, alta e sa traiesti.


Arhive

Categorii

Blog Stats

  • 130,228 hits

Top click-uri

  • Niciunul

Urmărește-mă pe Twitter