Publicat în economie, langa noi

Falimentul personal – cum poate da faliment o persoana in doar cateva luni in Romania

Cum ajunge un om normal la sapa de lemn

Faliment in Romania

 

In ultima vreme tot mai multi oameni ajung in imposibilitatea de a mai functiona in societate din punct de vedere financiar. Unii au noroc si isi revin dupa o lunga perioada de saracie lucie, altii nu.

Citește în continuare „Falimentul personal – cum poate da faliment o persoana in doar cateva luni in Romania”

Reclame
Publicat în economie

Meserii si meserii

Este bine ca un om sa stie mai multe meserii, nu doar una. Desi nemtii au o vorba: „una si buna”, la extrema opusa despre roman se spune ca au 99 de meserii, dar nu stie nici una bine.

Ei, nu este chiar asa. Cei mai multi romani au prins dupa ’89 gustul nemtesc, adaptat: o singura meserie„, dar nici aia bine. Cum traim in vreme de criza economica, nesiguranta unui job este o certitudine. Asa ca, dupa cum spuneam mai sus, este bine sa avem mai multe meserii, adica sa stim sa facem mai multe, caci nu se stie niciodata.

In vremea veche, adica pana la revolutie, in Romania exista mii de strungari profesionisti si alte mii mai asa, de umplutura. Dar toti aveau jobul asigurat. Apoi revolutia industriala, mai bine zis cea automatizata a facut ca aceasta meserie sa nu se mai caute. La fel au patiti si multi tamplari, caci evolutia ne-a scos in prim-plan termopanele, si … cine s-a reprofilat bine, cine nu: nu.

Multe meserii ce par sigure astazi maine vor deveni istorie, si nu ma refer peste 20 de ani, ci poate chiar de anul viitor. Asa ca, vrem – nu vrem, trebuie sa invatam si altceva. O secretara tanara si frumoasa maine va deveni mai putin tanara si mai putin frumoasa, asa ca in loc sa mearga la matura – dar nici acolo nu e usor de gasit un job – ar trebui sa invete si altceva decat sa raspunda la telefoane, sa faca cafeaua si sa zambeasca non-stop.

Bine e ca omul sa stie cat mai multe, opus stilului nemtesc, caci nemtii au dus-o bine cu acest stil al lor de „una si buna”, numai ca va veni ziua cand romanii, albanezii si turcii nu vor mai vrea sa ii slugareasca, iar atunci vor da din greu, foarte greu, caci ei practic sunt hadicapati. Nemtii nu stiu decat sa faca un lucru, iar daca acel lucru nu se mai cauta ii gasesti la coada la somaj plangandu-si de mila.

Si de ce sa nu recunoastem: romanul s-ar descurca boiereste cu un salariu nemtesc, insa neamtul ar crapa de foame cu un salariu romanesc.

Publicat în economie

Cumparam romaneste

Cum ii spuneam si lui Christi, am produce romaneste si am cumpara romaneste cu salarii nemteste. Adica, prea saraci sa cumparam calitate, iar multe produse romanesti au calitate.

Din pacate muncim prea mult si nu avem timp de piata, asa ca supermarketul din colt este o solutie la indemana. Numai ca de acolo cumperi produse de orice natilitate, mai putin romanesti.

Asa se face ca usturoiul, mare si dolofan made in Turcia, Iordania, China, si alte tari, ajunge pe masa mea. La fel si ceapa si strugurii, si tot ce inseamna leguma si fructa. Sa nu mai zic de Carefour unde varza este din Letonia, rosiile din Uganda, mazarea din Japonia, 0rezul din China(logic), faina si zaharul din Ungaria, etc.. – baza de data este pur imaginara.

Bun, si taranul roman neavnd cum sa vand catre supermarket ramane cu marfa pe camp. Acum, pot eu sa invinovatesc taranul ce a muncit toata vara si cand e sa vanda i se ofera 0,5 lei de Kg de ardei cand el in magazin ajunge si la 6 lei? Nu este bataie de joc la adresa muncii, la adresa producatorului? Asa ca, cumparam de oriunde mai putin de la noi.

Cred ca suntem singura tara din lume ce ne sinucidem singuri. Caci sinucidere se numeste asta. Nu vrem Logan, desi produs la noi, ca nu este cool, nu vrem aia sau ailalta, vrem de la strainezi, e mai dulce de la ei. Adica, o mentalitate de prost, de fapt ne mai miram? Ca doar traim aici, intre ei si printre ei. Da. Prostii sunt multi si influenti.

Acest articol nu participa la Super Blog 2011.
Publicat în economie

Descoperirea de salariu

Pana in Iulie primeam salariul la BancProst, apoi m-am mutat la Raiffraeisen Bank. Insa nu am mutat si descoperirea de salariu de la prima banca la a doua, crezand in mintea mea ingusta ca voi merge in continuare asa, platind lunar dobanda. Numai ca, surpriza! Banca veche s-a autosesizat si acum isi vrea banii inapoi.

Cum insa afara nu ploua nici cu apa, nici cu Lei, nici cu Euroi, de unde sa le dau banii? Probabil cea mai buna solutie ar fi sa jefuiesc o banca, si de ce nu chiar BancProst-ul? 🙂

Normal ca tre’ sa mai fac si haz de necaz. Vorba aia:

„nu mor caii cand vor cainii, nici cainii cand vor stapanii!”

P.S. Cine inca mai are gargauni in cap si vrea sa se indatoreze la o banca, il sfatuiesc sa o faca cu incredere!!!

 

 

Publicat în economie

Bugetul pe cap de membru de familie

Suna cam urat, „pe cap de membru de familie”, dar nu reusesc sa gasesc alta exprimare. Pentru cei ce au prins vechea oranduire expresia asta seamana cu: „pe cap de vaca furajata”, expresie ce se auzea seara de seara la telejurnal, acea emisiune educativa si informativa a vremii.

Am mers si eu ca omul la banca, o banca. Hai sa zic si care, nu moare nimeni: ING-Bank. Si pentru ca tot ei mi-au trimis un mail prin care imi promiteau Luna de pe cer, am zis sa incerc si eu, ca tot omul.

Le-am spus ca vreau sa imi achizionez o centrala, ca doar nu le spuneam ca vreau sa ii joc la Bingo (daca o mai juca cineva la aia). Si le-am spus salariul. Nu a fost nevoie sa ma mai intrebe daca am alte rate. Din contra, m-a intrebat cum de nu mor de foame cu salariul asta.

Normal ca le-am zis de copii. De unde sa stiu eu ca ei vor calcula pe membru de familie? Si mi-a zis:

„Domnule, cosul minim pe membru este de 500 lei.”

Adica, eu nu doar ca fac foamea cu salariul meu, dar sunt deja mort si ingropat, doar eu inca nu accept ideea.

In fine, 30% din romani au traiesc din salariul minim pe economie, dar daca ING zice ca nu se poate, inseamna ca degeaba se mai chinuiesc astia cu recesamantul, 30% sunt deja morti, de foame.

Bun. Ma intreb: oare cat ar trebui sa fie salariul meu pentru ca familia mea, adica 4 membrii, sa nu fim considerati morti?

Publicat în economie

Criza Euro si economia mondiala

Conform ziare.com liderii din cadrul G20 vor ca la summit-ul Uniunii Europene din 23 octombrie sa se aduca o strategie, un plan viabil pentru rezolvarea crizei. Ei considera ca aceasta ar fi ultima data, ultima sansa pentru Euro, si chiar pentru economia mondiala.

Bun sau rau? Economia mondiala nu este prea mondiala, asta daca privim asa un pic la mapamond. Poate asa o considera ei, insa eu unul nu vad cum oare va influenta caderea burselor si chiar a marilor monede: Euro si Dolar pe cei din zonele ultra sarace ale lumii. Spre exemplu satele, impropriu spus sate, cateva colibe asezate haotic, din Angola, Sudan, Cambogia, etc. Aia sarmanii nu au apa sa bea. Cu ce ii influenteaza pe ei cursul valutar, sau faptul ca America este in faliment? Cu nimic. Aia, saracii aia, nu au avut ce manca ieri, nu au nici azi, si nici maine, fara vreo legatura cu economia mondiala, care de fapt nu este mondiala, ci doar a catorva state ale lumii, aia ce mentin monopolul mondial.

Pe planeta noastra traiesc peste 7 miliarde de oameni. Insa doar 10% o duc relativ bine. Si doar 0,0001%  sunt bogati, adica au tot ce le trebuie si nu au trebuinta de un job.

Acum, eu vin, si pun o intrebare. A cui este planeta Terra? Normal ar fi sa raspundem ca a tuturor. Dar, adevarul este ca aceasta planeta minunata este doar a unora. Atat.

Deci. Sa presupunem ca pe data de 23 octombrie economia mondiala se prabuseste. Asa si? 3 miliarde de oameni fac foamea zilnic. Acum e timpul s-o faca si restul. Adica aceia care au trait cat de cat decent, fara sa le pese de suferintele a mai bine de jumatate de planeta.

 

Publicat în economie

Scumpiri si ieftiniri, varianta: platesc, platesc, platesc

Cica. Caci eu nu cred asa ceva. Adica cum toate? Si LCD-ul, si termopanul, si frigiderul?
De ce sa se scumpeasca, pentru ca mai apoi sa se ieftineasca? Caci cine tata mare mai cumpara LCD-uri, sau termopane, sau frigidere de’alea de neam prost? Hai ca LCD-ul cica vezi mai bine meciul, sau filmul, termopanul e bun, ca deh!, asta daca ai ceva „malai”, ca de nu, te uiti la o poza din oferta si iti trece.
Dar frigidere de’alea mari? Pai de ce sa cumperi asa ceva? Ce sa pui in el, apa la rece? Pai vine iarna, o poti scoate la geam si e gheata, moca, fara a mai consuma curent. Cine sa mai cumpere Beko dublu cu o mie de comenzi? Poate Tiriac, Becali sau Patriciu, ca in rest nu vad cine. Mai repede isi cumpara omul un frigiderut de’ala mic, de il poti lua cu tine in excursii.
Sa nu mai zic de haine. Pai de nu erau chinezii astia de fac haine la tona si le vand mai ieftine decat un kil’ de cartofi, cu ce se mai imbraca romanul domne’? Ca daca vrei ceva de calitate, romanesc, trebuie sa muncesti doua luni sa iti cumperi o toala buna si un pantof capabil, si in astea doua luni, ce mai mananci, ce mai platesti la banci, la utilitati, la alte alea?
Concluzia! Bine au zis in reclama aia cu: Ce sa fac domnisoara? Platesc, platesc, platesc.  sau cealalta: Scump domne’ scump! Dincolo era mai ieftin!

Publicat în economie

Afaceri de succes pentru oricine, aproape oricine

In general cam tot ce se putea vinde s-a vandut. Mai toti oamenii care au avut nevoie si si-a permis, si-au pus termopane, si-au cumparat LCD-uri, case, tot felul de mobilier si electrocasnice, etc.
Chiar si hainele se cumpara din ce in ce mai greu. Insa hrana, ei bine hrana si medicamentele se vor vinde mereu. Cum pentru a fabrica medicamente este imposibil pentru cei mai multi, a produce alimente este mult mai simplu. Si nu ma refer la mezelarie sau alte preparate, ci strict la legume si fructe.
Pentru a incepe o afacere cu zarzavaturi sau pomi fructiferi nu iti trebuiesc prea multe. Un teren agricol, sau o curte mai mare, cateva solare (pot fi construite si din cusaci cu folie), ceva bani pentru seminte, stropit, si bineinteles: chef de munca cat cuprinde.
Rezultatele muncii vor fi direct proportionale cu munca prestata si indemanarea. Indemanarea si inspiratia vor veni si pe parcurs, totul tine de: a iubi ceea ce faci.

Publicat în economie

Chinezi ne asfalteaza viitorul?

Firmele autohtone nu se descurca, adica de asfaltat este la greu, numai ca ceva lipseste.

La viitoarele licitati vor fi prezenta si firme din China, adica de ce nu? Foarte bine, suntem o piata libera, totusi avem somajul mare, iar cand zic somaj nu ma refer la cei care primesc acea indemnizatie, ci la cei care nu muncesc deloc. Si cum e criza nu cred eu ca un om ce  ar vrea sa munceasca refuza constructiile, blocuri sau sosele.

Insa se pare ca nu avem firme, sau mai bine zis manageri de firme capabili. Si incep sa inteleg un lucru: degeaba avem mii de licentiati in managemet, chiar degeaba. Cei mai multi tineri vor la economie, management, drept, si altele adiacente, la istorie si geografie mai subtire, si cu toate astea…

Dar nu-i nimic, vor veni firme din China, cu muncitorii lor, cu managerii lor, vor lucra ieftin si bine, si toata lumea va fi multumita, mai putin fraierii romani din padura de jos, somerii cu sau fara acte.

Publicat în economie

O noua criza mondiala?

Despre criza am mai scris, si eu si alte milioane de oameni mai cunoscatori sau nu, mai bine motivati sau nu, mai la vrajeala, mai in panica. Cert este ca incepe sa ne placa jocul asta. Vine criza, vine valul si imi ia calul„.

Posibil ca in viitor proprietatea personala sa fie un ideal de mult uitat, ascuns sub tone de praf, dar pana atunci mai avem ceva timp sa ne bucuram de lucrurile pe care scrie: al meu. O criza mondiala in adevaratul sens al cuvantului, ceva groaznic, ar aduce cu sine razboi, rascoale, poate genocid, jafuri la drumul mare, dictatura, etc.

Sa ne bucuram de criza asta, sa nu o vedem pe cea reala, acele scenarii sumbre apocaliptice, cand ne vom manca degetele de spaima, cand vom niste sobolani alungati de masinarii.

Insa intotdeauna cineva castiga. Principiul nimic nu se pierde totul se transforma este valabil si in cazul economiei. Nu sunt eu economist dar sa se evapore la bursa intr-o singura zi (ziua de ieri) 1 miliard de euro, parca vorbim de iluzionism, cineva castiga in timp ce grosul pierde. Cineva trage ceva foloase din pierderile altora.

Sa ofer si un raspuns logic intrebarii din titlu: nu vine o noua criza mondiala. Inca nu.