Posts Tagged 'decizii grele'

Ce sa fac

A iti dori o familie iubitoate – este ceva bun, ceva de dorit. Sa ai un job bun, o casa decenta, o sanatate buna  – lucruri bune, de dorit.

Insa cateodata in viata, nu se stie de ce, ne dorim ceva anume, ceva ce desi stim in sinea noastra ca nu este bun, il dorim totusi.

Aceste randuri ti se adreseaza tie, tie care esti intr-un impas, si striga suletul in tine:

Citește în continuare ‘Ce sa fac’

Viata pentru sora mea

Fetita era bolnava. Pentru ea s-a nascut o alta fetita, pentru piese de schimb. Maduva, rinichi, sange si altele. Doar ca fetita pentru piese de schimb nu a mai dorit sa fie doar o magazie de provizii, ci a decis sa isi caute dreptatea in justitie.

Acest film ruleaza chiar in acet moment pe HBO, ‘Viata pentru sora mea’.

Bun. As vreau sa discutam despre implicatiile morale.

Avem un copil bolnav. Si are nevoie de transplant de rinichi, maduva, etc. Medicul ne recomanda sa facem un alt copil, programat gentic, compatibil 100% cu copilul bolnav. In acest fel am putea oferi sansa la viata copilului ce urmeaza sa moara.

Totusi, cat de departe am merge pentru a salva o viata? In razboi, pe front, legea nescrisa este sa nu lasam pe nimeni in spate. Totusi, cati oameni trebuie sa moara pentru a salva unul singur? Oare este normal sa ne folosim de viata unui copil pentru a salva pe un altul?

Dupa ani de chinuri prin spitale, copilul bolnav ce a supravietuit pana acum prin sacrificarea pas cu pas a copilului sanatos, va decide: „Ajunge! Nu mai vreau. Nu mai vreau sa traiesc asa, asta nu este viata. Nu mai vreau sa fiu o povara pentru sora mea.”

Oare prelungind viata coplului bolnav nu am distrus si sansa la o viata normala a copilului sanatos? Stiu ca este sfasietor, de fapt nu stiu, doar imi imaginez, cat de tragic poate fi sa vezi cum copilasul se stinge vazand cu ochii, dar merita sacrificiul?

Traim intr-o lume plina de drame, totusi, cateodata deciziile pe care trebuie sa le luam sunt mai sfasietoare decat drama in sine.Copilul bolnav: „m-am saturat sa fiu o povara, sa vad cum din cauza mea totul se prabuseste. Simt ca eu sunt de vina, ca este vina mea, desi eu nu am facut nimic rau. Vreau sa traiesc, imi este frica de moarte! Dar cand vad raul survenit din pricina mea, prefer moartea, prefer sa stiu ca dupa moartea mea lucrurile vor reveni la normal, iar ei vor fi iarasi o fmilie, isi vor trai iarasi viata, se vor bucura iarasi de viata. Caci eu sunt o povara, si asa voi fi mereu.

P.S. Fetita conceputa pentru piese de schimb are voie sa isi revendice viata? Tinand cont ca daca sora ei nu ar fi avut nevoie de transplanturi ea nu ar fi fost conceputa.

Ce bine e copil

Un copil intelege foarte repede ce este prostia. Cand i se spune ca a facut o prostie, se gandeste ce a facut: a facut pipi pe el, a spart geamul, a daramat vaza cu flori, nu a ascultat, sau alte prostioare. El realizeaza ce trebuie sa faca si ce nu, si prin deductie intelege ce este prostia.

La adulti este mai greu. Prostia omeneasca este atat de diversificata, in toate domeniile, incat este foarte greu de definit. Dex defineste prostia ca fiind: „lipsite de seriozitate, de importanță; fleac; absurditate, inepție”, insa este destul de greu de acoperit toate lucrurile si actiunile definite ca prostie.

Un om poate sa ia o decide, intr-o situatie extrema, care sa se dovedeasca a fi o prostie. cu toate ca la acel moment parea un lucru bun. Dar chiar si asa, cineva spunea o vorba mare: „Cand nu stii ce sa faci, cand trebuie sa iei o decizie si nu este timp in a calcula toate implicatiile, alege pe cea care la acel moment pare mai buna, mai fara urmari grave. Iar daca ambele decizii sunt la fel de grele, alege una, oricare. Mai bine iei o decizie, fie ea si gresita, decat sa stai ca prostul si sa astepti urmarile.”

Ce bine e copil! Ei nu trebuie sa decida si pentru altii. Ei pot lua o initiativa in joaca, si viata este roz. Au trecut anii copilariei, acei ani frumosi si simpli.


Arhive

Categorii

Blog Stats

  • 132,045 hits

Top click-uri

  • Niciunul

Urmărește-mă pe Twitter