Posts Tagged 'Dumnezeu'

Mihail si Gavril ostasii Lui Dumnezeu

De Mihail si Gavril un sincer La multi Ani celor ce au ca nume unul din acestea doua sau poate ambele. (Mihai)

Doi sfinti in calendarul Ortodox. Doi arhangheli ce au ramas loiali Creatorului. Despre Mihai gasim in biblie urmatoarele versete:

  • Dar capetenia imparatiei Persiei mi-a stat impotriva douazeci si una de zile; insa iata ca Mihail, una din capeteniile cele mai de seama, mi-a venit in ajutor si am iesit biruitor acolo, langa imparatii Persiei. (Dan.10:13)
  • Dar vreau sa-ti fac cunoscut ce este scris in cartea adevarului. Nimeni nu ma ajuta impotriva acestora, afara de voievodul vostru Mihail.” (Dan.10:21)
  • In vremea aceea se va scula marele voievod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tau; caci aceasta va fi o vreme de stramtorare cum n-a mai fost de cand sunt neamurile si pana la vremea aceasta. Dar in vremea aceea, poporul tau va fi mantuit, si anume oricine va fi gasit scris in carte. (Dan.12:1)
  • Arhanghelul Mihail, cand se impotrivea diavolului si se certa cu el pentru trupul lui Moise, n-a indraznit sa rosteasca impotriva lui o judecata de ocara, ci doar a zis: „Domnul sa te mustre!” (Iuda.1:9)
  • Si in cer s-a facut un razboi. Mihail si ingerii lui s-au luptat cu balaurul. Si balaurul cu ingerii lui s-au luptat si ei, (Apoc.12:7)

Cand vorbim despre arhanghelii Mihail si Gavril trebuie sa vorbim si despre Cel ce este bucuria lor, Cel pe care ei il slujesc pururi, despre Dumnezeul atat puternic descoperit omului in Persoana Fiului sau. Mai jos o strofa dintr-un cantec cantat de Simina Palincas:

Te-am gasit, Dulce Isuse, la pastori si la plugari,
Te-am gasit intins pe-o cruce, atarnat intre talhari.
Te-am gasit, Dulce Isuse, caci cu dor te-am cautat,
Multumesc ca esti cu mine, esti Parinte adevarat!

60% din romani cred in deochi

Romanii crede ca exista:
Suflet 88%
Pacat 87%
Rai 79%
Iad 75%
Diavolul 70%
Miracole 64%
Judecata de apoi 63%
Viaţa de după moarte 53%
Deochi 60%
Oameni cu puteri speciale (prezicatori, tamaduitori,clarvazatori) 47%
Talisman 28%
Astrologie, zodii, horoscop 25%
Extraterestri 23%
Reincarnare 18%

sursa: ziare.com-link 1, link 2

Ciferele sunt cam trase de urechi, insa reprezinta ceva din credinta romanilor. La intrebarea: crede-ti ca exista Dumnezeu? 94 din respondenti au zis DA.

Sa ne bucure aceste informatii sau nu? Daca macar jumatate din cei ce au raspuns afirmativ ar fi si credinciosi: ce tara ar fi Romania! Insa marea majoritate sustin existenta unui Dumnezeu din ignoranta, din obisnuinta(caci asa au auzit pe batrani). Atat timp cat deochiul si horoscopul sunt surse de credinta intelegem ca cea mai mare parte a celor intervievati sunt dusi de val, ei nu au o opinie personala, nu stiu sa explice de ce cred sau nu cred, nu cauta si nu au cautat niciodata un raspuns existential.

Vreme de mii de ani omenirea a fost condusa de religii, oricare ar fi fost ele. Si omul nu concepea inexistenta unei forte dincolo de ceea ce cunostem. Apoi evolutionistii au vrut sa inlature credinta in divinitate, si multi adepti ai lor le-au impartasit ideile fara dovezi, doar prin credinta, o credinta bazata mai mult pe dorinta de a nu accepta ceva dincolo de vizibil, inlaturand pe Dumnezeu din mintea lor.

Romanii se considera crestini, dar nu sunt. Nu au cum. Prin semnul crucii in fata bisericii si prin simpla credinta in faptul ca undeva, acolo sus, exista un Dumnezeu, nu se poate. Crestinism inseamna mult mai mult. Plus ca atat timp cat deochiul, o superstitie pagana, este inca acceptata de majoritatea romanilor, crestinismul este doar cu numele.

Adevarul este ca 90% din romani cred in ceva (orice ar fi acel ceva) detasat, fara implicare, fara a incerca sa inteleaga de ce o fac, pur si simplu o fac, si atat. Distant, fara implicatii, fara dovezi, fara logica, din simpla obisnuinta si de ce nu: din ignoranta.

Daca stam sa cugetam la acest tip de credinta, o credinta periferica, vom constata ca: de cat un crestin de ochii lumii mai bine un atesit convins. Nu, nu sustin ateismul, insa de ce sa ne mai numim crestini, ca tara, atat timp cat habar nu avem in cine credem si de ce o facem?

Credinta si dragostea

Cine nu cunoste dragostea? Probabil cine nu a iubit niciodata, cine nu a iubit cu adevarat. Atunci cand iubesti cu adevarat si esti plecat de langa dragostea ta pret de o zi, cand revii abia astepti sa revezi sufletul iubit, stai ca pe ghimpi pana in clipa fericita, iar cand in sfarsit ajungi langa persoana iubita ai vrei sa ramai acolo o eternitate.

Credinta in Dumnezeu, credinta cea adevarata in Dumnezeu, se aseamana cu dragostea mai sus explicata. Cei care isi sustin credinta in Dumnezeu dar nu cunosc Iubirea, se inseala singuri. Dincolo de reguli, de dogme, de simtaminte, de logica, de iamaginatie si de orice altceva, dragostea are cel mai important rol in credinta, ea fiind sufletul credintei.

Odata ce au gustat fructul dulce al credintei adevarate (dragostea de Dumnezeu) nimic nu te mai multumeste. Nici bogatiile acestei lumi, nici faima, nici onorurile, nici nimic din tot ce poate oferi lumea asta. Doar gandul la vesnicie in compania persoanei iubite, in acest caz: Dumnezeu.

Dar pentru a il iubi pe Dumnezeu trebuie sa il cunosti, sa traiesti langa El, sa il intelegi, sa stii ce vrea, iar pentru asta trebuie sa intrebi, caci nimeni nu s-a nascut invatat. Pe cine sa intrebi insa despre Dumnezeu? Pe marii teologi? Raspunsul lor iti va lasa un gust amar, o amaraciune trimisa de ei din generatie in generatie tuturor celor ce si-au pus increderea in teologi il loc sa si-o puna in Domnul. De ce sa nu il intrebi direct pe El? Oare crezi ca nu iti va raspunde?

In lumea crestina de astazi vedem atata destrabalare tolerata de biserici, acele biserici ce se considera pastratoare ale Adevarului, care se considera ridicate pe temelia Apostolilor, care se vor a fi lumina in lume. Oare daca Domnul Hristos, sau Apostolii ar trai astazi, si ar vedea cum milioane de oameni se numesc urmasi ai lor, ce ar zice?

Dar cel mai cumplit lucru in era crestina il gasim in faptul ca barna din propriul ochi nu o vedem, vedem insa paiul microscopic din ochil celui de langa noi. Iar acest lucru denota clar si dincolo de orice dubui faptul ca dragostea lipseste, iar fara dragoste credinta este seaca, putreda, fara valoare, de forma.

O voce a grait mult timp adevaruri, adevaruri ce au inspirat mii de oameni la credinta. Apoi, acea voce a pierdut drumul, s-a ratacit in marele oras al amalgamului cu lumea. Si cei ce au ascultat ani de zile graiul cel frumos acum sunt pregatiti sa arunce cu piatra ucigatoare, intocmai ca asupra unui criminal, unui cancer ce trebuie exterminat. Dragostea, se vede seama ca lipseste.

Dar milioane de oameni se numesc crestini. Bisericile, unele, sunt pline pana la refuz, si din cest motiv mai ridicam altele, sa aibe omul unde merge. Saracele locasuri sfinte! De ar putea peretii sa vorbeasca, sa ii goneasca la casele lor, caci fara dragoste degeaba vin ei in locasul sfant.

Cu nume de crestin, cu fapte de pagani, pasim ‘nainte spre etern, doar ca eternul are alt drum.

De ce se nasc copii bolnavi?

Aceasta intrebare nu a venit din mintea mea, ci ea se gaseste pe buzele a milioane de oameni de pe intreg mapamondul.

De ce se nasc copii bolnavi? sau De ce mor copiii?

Poate ca cel mai grav lucru ce se poate intampla unui om este sa fie nevoit sa isi ingroape copilul. Si chiar nu as dori nimanui asta, nici macar nu vreau sa ma gandesc la asa ceva. Sa fereasca Dumnezeu pe oricine de asa tragedie!

Probabil, a doua ca gravitate, ar fi nasterea unui copil bolnav de un anume sindrom, sau alte probleme.

Cand sotia mea a ramas insarcinata a doua oara, medicul i-a recomandat sa nu tina sarcina. Totusi a tinut-o. Tot medicul i-a recomandat sa faca un 3D, si daca acolo se va observa ceva sa avorteze. Sotia mea nu a facut 3D-ul, nici nu a avortat. Si iata, astazi, la 4 ani de atunci, Daniel este sanatos si vesel.

In tot timpul nasterii ne-am intrebat de mii de ori: „Doamne! Daca va fi bolnav? Puneam aceasta intrebare datorita recomandarii medicului, dar si din cauza tratamentului pe care il urmeaza sotia mea, un tratament pe viata. (Nu intru in amanunte.) Si inca ma mai intreb, ce am fi facut daca intr-adevar copilul s-ar fi nasut bolnav?

Am urmarit cazul fetitelor siameze, citesc zilnic despre mii de copii bolnavi ce sunt nevoiti sa isi duca zilele asa, sau altii care au nevoie de sute de mii de Euro pentru o interventie chirurgicala. Compatimesc din tot sufletul pe acei copii si pe parintii lor, si daca as avea posibiliatea sa ii ajut as face-o, dar sunt prea mic.

Ma uimeste indiferenta oamenilor fata de aceste tragedii. Multi gandesc ca daca pe ei nu i-a atins nimic rau pe semne ca cei loviti au o vina anume, altfel nu se intampla nimic rau cu ei. Altii considera ca asa trebuia sa fie, ca este scris in stele. Saracele stele! De ar putea ele vorbi, de ar putea ele spune cate au vazut in lumea asta!

Nu am scris acest articol pentru a oferi un raspuns, caci nu il stiu. De ce se nasc copii bolnavi? Doar Dumnezeu stie. Pentru cei oarecum credinciosi totul are un scop. Pentru cei care vor sa dea vina pe cineva, o fac acuzandu-l pe Dumnezeu, desi ei nu cred in El. Pentru ateisti totul este un hazard. Din punct de vedere stiintific totul are o legatura cu ceva anume, doar ca legatura este o mare necunoscuta. Si nu in ultimul rand pentru indiferenti: ce conteaza?

Un lucru este cert. Toti suntem oameni. Oricare dintre noi putea fi in locul celor napastuiti. Nu suntem cu nimic mai buni sau mai vrednici, sau demni in asa fel incat sa fim ocoliti de tragedie. Am fost insa ocoliti. Iar acest lucru ar trebui sa ne spuna ceva. Ceva. In mintea noastra.

UpDate! Am scris un nou articol pe aceasta tema aici: De ce permite Dumnezeu?

Avem nevoie de Dumnezeu

Cand incepem sa vedem lumea din mai multe unghiuri, cand realizam ca frumusetea si fericirea sunt o simpla fantezie utopica, cand ne trezim la realitatea de cosmar a lumii in catre traim, cand vedem atatea rele: boli, suferinta, nedreptate, ne gandim ca ceva este in neregula fie cu noi, fie cu lumea noastra.

Daca continuam sa vedem doar partea frumoasa a vietii, daca am fost oarecum privilegiati si nu am dat inca piept cu lacrimile de durere sfasietoare, sa nu ne culcam pe o ureche! Sunt milioane de oameni amarati in lumea asta, milioane de oameni ce fac foamea zi de zi, oameni ce nu pot visa la mai mult, si care ar fi extrem de multumiti daca ar avea ce pune pe masa macar astazi. Exista in lumea noastra milioane de oameni ce mor in dureri de nedescris datorita diverselor boli, boli ce ar fi putut fi tratate daca ar fi avut bani, dar si boli incurabile, milioane de ochi inlacrimati, zi dupa zi, ochi pe care noi nu ii vedem sau poate nu vrem sa ii vedem, caci daca i-am vedea cu siguranta ca ne-ar stica pofta de viata. Citește în continuare ‘Avem nevoie de Dumnezeu’


Arhive

Categorii

Blog Stats

  • 128,506 hits

Urmărește-mă pe Twitter