Asa vreu sa incep acest articol. Stiu ca este greu sa credem faptul ca in Romania urmatorilor ani va fi mai bine, plus ca ar trebui sa si definim ce inseamna acest mai bine. Mai bine financiar, mai bine democratic, mai multa atentie din partea statului, mai putina coruptie, mai multe locuri de munca, mai multa sanatate, mai….
Pentru unele dorinte trebuie sa asteptam un miracol. Da. Un miracol. Pentru altele trebuie sa avem noi grija, iar pentru altele nu trebuie decat un pic de rabdare.
Populatia unei tari este formata in special din oameni de rand, oameni usor manipulati, oameni care cred ceea ce li se prezinta sau oameni care cred ceea ce le place sa auda, nefiind mare diferenta intre cele doua categorii. Romanii, s-au saturat de democratie, cel putin asa pare. Si, cateodata se pare ca ar fi motive intemeiate pentru asta: saracia, slabe sanse pentru un viitor mai bun.
In Italia, spre exemplu, capitalismul a fost invins de Mafie. Si chiar si asa cei mai multi romani ar dori sa traim exact ca in Italia. Ma intreb: „pana unde am voie sa fac compromis fara a fi manjit?” La polul opus, in Corea de Nord, cei care nu au plans doua saptamani in sir pierderea liderului lor ‘sfant’ vor fi aspur pedepsiti: lagar de munca fortata. Romania se situeaza intre cei doi poli enumerati mai sus, insa sta foarte bine asa. Probabil ca multi oameni nu inteleg rationamentul, poate nu pot intelege, poate nu vor sa inteleaga, e dreptul lor: traim (inca) in democratie.
Si in aceasta democratie avem dreptul sa ne exprimam opinia, sa ne zbatem pentru o viata mai buna – in limitele legii si moralitatii. Pacat insa ca mai toti romanii asteapta ca statul sa le dea mura in gura. Singura vina a statului este reprezentata de taxele prea mari, atat. Statul nu este vinovat de coruptie, ci cetateanul, cel care incurajeaza coruptia. De asemenea, statul nu te opresete sa muncesti unde vrei si unde meriti, si ma refer la sistemul privat, caci in cel public stim cum se fac angajarile, iar nu cine stie va afla pe piele lui cand va incerca sa o faca.
Raed Arafat, un om care a facut mult pentru Romania, si ma refer aici la implementarea sistemului SMURD a ales sa isi de-a demisia din functia de secretar de stat. BRAVO! Oameni buni, sa intelegem odata pentru totdeaua ca politica si binele cetateanului nu se impaca, cine crede altfel se inseala. Domnul Arafat poate a avut ganduri bune, dar indiferent de ganduri, trebuie sa isi recunoasca limitarile. Si cred ca mai buna treaba ar face dintr-o pozitie inferioara celei de secretar de stat. – nu intru in amanunte.
Democratia, este ceva extraordinar, pacat de faptul ca omul este ciudat rau. Cand are nu doreste, cand pierde jeleste. Asa este omul, asa s-a manifestat el in toata istoria. Marile realizari istorice nu au fost realizate de sistemul democratic, ci de cel dictatorial. Si vai de muritorii de rand ce au trai in acele vremuri! Apoi, dupa ani de zile, cand democratia a mai zvagnit un pic, oamenii nu se multumeau cu ea, voiau fie mai mult, fie o noua dictatura, si de regula a doua dorinta se implinea. Vorbim mereu de realizarile unor nume grele ale istoriei neamului romanesc: Mihai Viteazu, Stefan cel Mare, Vlad Tepes, etc. Da. Au facut realizari, dar le-au facut prin dictatura, prin constrangere, prin ingradirea libertatilor, prin asasinate. Vorbim de realizari antice: Piramidele, si altele. Cati scalvi au muncit acolo, si cati au murit? S-a meritat? Nu. Categoric nu. Pacat, ca in Romania de astazi laudam realizarile ceausiste ca fiind ceva poleit cu aur! Mare pacat! Caci peste cativa ani vom plange dupa democratie si dupa un strop de libertate!
Sa fie bine pentru Romania!
Sa iubim libertatea, sa luptam pentru ea. Sa apreciem opozitia (politica), ea este garantia functionarii democratiei, alaturi de presa. Si, chiar ma bucur ca, prin aceasta inventie minunata: internetul, pot contribui si eu cu o farama de informatie la ceea ce inseamna libertate de exprimare.
Vrem sa nu suferim de foame? Ar trebui sa incepem sa muncim. Jumatate din Romania cersesc pomana statului. Nu vor sa munceasca. Si cand gasesc un job cauta mii de scuze pentru a il refuza, cea mai folosita scuza fiind: „vai! e mult sub valoarea mea!” – Serios? Care e valoarea ta?
Derscanu'Blog 