Posts Tagged 'libertate'

Sa fie mai bine pentru Romania!

Asa vreu sa incep acest articol. Stiu ca este greu sa credem faptul ca in Romania urmatorilor ani va fi mai bine, plus ca ar trebui sa si definim ce inseamna acest mai bine. Mai bine financiar, mai bine democratic, mai multa atentie din partea statului, mai putina coruptie, mai multe locuri de munca, mai multa sanatate, mai….

Pentru unele dorinte trebuie sa asteptam un miracol. Da. Un miracol. Pentru altele trebuie sa avem noi grija, iar pentru altele nu trebuie decat un pic de rabdare.

Populatia unei tari este formata in special din oameni de rand, oameni usor manipulati, oameni care cred ceea ce li se prezinta sau oameni care cred ceea ce le place sa auda, nefiind mare diferenta intre cele doua categorii. Romanii, s-au saturat de democratie, cel putin asa pare. Si, cateodata se pare ca ar fi motive intemeiate pentru asta: saracia, slabe sanse pentru un viitor mai bun.

In Italia, spre exemplu, capitalismul a fost invins de Mafie. Si chiar si asa cei mai multi romani ar dori sa traim exact ca in Italia. Ma intreb: „pana unde am voie sa fac compromis fara a fi manjit?”   La polul opus, in Corea de Nord, cei care nu au plans doua saptamani in sir pierderea liderului lor ‘sfant’ vor fi aspur pedepsiti: lagar de munca fortata. Romania se situeaza intre cei doi poli enumerati mai sus, insa sta foarte bine asa. Probabil ca multi oameni nu inteleg rationamentul, poate nu pot intelege, poate nu vor sa inteleaga, e dreptul lor: traim (inca) in democratie.

Si in aceasta democratie avem dreptul sa ne exprimam opinia, sa ne zbatem pentru o viata mai buna – in limitele legii si moralitatii. Pacat insa ca mai toti romanii asteapta ca statul sa le dea mura in gura. Singura vina a statului este reprezentata de taxele prea mari, atat. Statul nu este vinovat de coruptie, ci cetateanul, cel care incurajeaza coruptia. De asemenea, statul nu te opresete sa muncesti unde vrei si unde meriti, si ma refer la sistemul privat, caci in cel public stim cum se fac angajarile, iar nu cine stie va afla pe piele lui cand va incerca sa o faca.

Raed Arafat, un om care a facut mult pentru Romania, si ma refer aici la implementarea sistemului SMURD a ales sa isi de-a demisia din functia de secretar de stat. BRAVO! Oameni buni, sa intelegem odata pentru totdeaua ca politica si binele cetateanului nu se impaca, cine crede altfel se inseala. Domnul Arafat poate a avut ganduri bune, dar indiferent de ganduri, trebuie sa isi recunoasca limitarile. Si cred ca mai buna treaba ar face dintr-o pozitie inferioara celei de secretar de stat. – nu intru in amanunte.

Democratia, este ceva extraordinar, pacat de faptul ca omul este ciudat rau. Cand are nu doreste, cand pierde jeleste. Asa este omul, asa s-a manifestat el in toata istoria. Marile realizari istorice nu au fost realizate de sistemul democratic, ci de cel dictatorial. Si vai de muritorii de rand ce au trai in acele vremuri! Apoi, dupa ani de zile, cand democratia a mai zvagnit un pic, oamenii nu se multumeau cu ea, voiau fie mai mult, fie o noua dictatura, si de regula a doua dorinta se implinea. Vorbim mereu de realizarile unor nume grele ale istoriei neamului romanesc: Mihai Viteazu, Stefan cel Mare, Vlad Tepes, etc. Da. Au facut realizari, dar le-au facut prin dictatura, prin constrangere, prin ingradirea libertatilor, prin asasinate. Vorbim de realizari antice: Piramidele, si altele. Cati scalvi au muncit acolo, si cati au murit? S-a meritat? Nu. Categoric nu. Pacat, ca in Romania de astazi laudam realizarile ceausiste ca fiind ceva poleit cu aur! Mare pacat! Caci peste cativa ani vom plange dupa democratie si dupa un strop de libertate!

Sa fie bine pentru Romania!

Sa iubim libertatea, sa luptam pentru ea. Sa apreciem opozitia (politica), ea este garantia functionarii democratiei, alaturi de presa. Si, chiar ma bucur ca, prin aceasta inventie minunata: internetul, pot contribui si eu cu o farama de informatie la ceea ce inseamna libertate de exprimare.

Vrem sa nu suferim de foame? Ar trebui sa incepem sa muncim. Jumatate din Romania cersesc pomana statului. Nu vor sa munceasca. Si cand gasesc un job cauta mii de scuze pentru a il refuza, cea mai folosita scuza fiind: „vai! e mult sub valoarea mea!” –  Serios? Care e valoarea ta?

Anunțuri

Blogul, libertatea de exprimare

Acest articol este fictiv, si este sponsorizat de Casa Alba.

Cuvantul blog inseamna ‘jurnal online’. Asa a fost la inceput. Acum, pe un blog se poate face orice: blog de opinie, blog de bancuri, ‘ce am facut eu astazi’, magazin online, site de stiri, fotoblog, etc.

Fiecare om isi poate face un blog, sau o suta. Si fiecare poate face ce vrea pe el, atat timp cat respecta ceva reguli de bun simt. Eu ales sa merg pe nisa, impropriu spus ‘nisa’, de opinie. Deci blog de opinie.  Exprimarea opiniei reprezinta garantia Libertatii. Si tratez subiecte generaliste, acolo unde am cat de cat o vaga idee despre subiect, normal ca nu ma voi apuca sa scriu despre fizica cuantica.

Exista insa oameni ce considera ca nu oricine are dreptul la opinie. Sa fie asa? Oare ce il califica pe un Cineva sa aiba acest drept? Facultatea, contul bancar, vita nobila, coeficientul de inteligenta, sexul, rasa, religia, varsta, .. ce anume?

Bun. Eu scriu astazi despre un miting. Unul oarecare, fictiv sa zicem. Si imi dau cu parerea despre el. Cineva imi atrage atentia ca nu este normal sa imi exprim opinia. Daca mi-ar fi atras atentia ca gresesc in abordarea subiectului, ca nu cunosc toate date problemei, ca sunt subiectiv, ca „n” factori, as fi apreciat acest lucru. Inseamna ca omul a citit, a inteles, si apoi si-a expus opinia.

Dar nu. Eu nu am voie. Si totusi, cel care comenteaza pe marginea unui asemenea subiect, o face exprimandu-si opinia lui. Caci, in momentul cand el sustine ca eu nu am acest drept, el face aceasta afirmatie in baza propriei lui opinii. Deci, prin insusi logica lui, nici el nu ar trebuie sa aiba o opinie.

Sclavia, oranduire sociala

Traiam in Romania anilor 2011 si suntem invatati inca de mici cu faptul ca avem drepturi, ca avem libertati si indatoriri. Ne este greu sa intelegem ce inseamna sclavie, desi acest lucru nu inseamna ca nu vom fi nepasatori la ce a fost si ce va mai fi. Ne indisplace atunci cand ceilalti trec peste deciziile noastre, cand ne incalca intimitatea sau drepturile, drepturi ce consideram noi ca ni se cuvin in mod normal.

In istoria lumii noastre au fost multe lucruri negative, dar daca este ceva de care trebuie sa ne fie rusine cu adevarat, acest lucru este SCLAVIA. Despre situatia grea, si grea este putin spus, disperata, a sclavilor s-au scris tone de maculatura, fara a aduce prea multa intelegere si compasiune fata de cei pe care nu ii cunoastem, nu i-am intalnit niciodata; deci ce treaba avem noi cu ei?

Ce oare a determinat pe primii oameni sa fie atat de rai cu semenii lor incat prin forta sa ii priveze de bunul cel mai de pret: LIBERTATEA? Caci a considera sclavia ca fiind “de cand lumea si Pamantul” este o greseala, fiecare lucru si actiune trebuie sa aiba un inceput.

Vom exclude din start ideea conform careia omul din pestera a observat el ca e mai bine sa ii aduca altcineva vanat sau fructe malaiete. Pentru ca teoria evolutiei omului din maimute si apoi trecerea prin sute de mii de ani de la animal la om nu are nici o logica, vom apela la teoria creationista, acea teorie conform careia o forta supranaturala, Dumnezeu, a creat viata in Univers si pe Terra. Si ne intrebam:

-daca Dumnezeu a creat pe primii oameni in gradina Eden, acel loc mirific, fara pacat, cum au reusit urmasii lui Adam si Eva, la doar cateva zeci de ani de la caderea in pacat sa comita astfel de atrocitati?

Probabil ca pentru cei ce au vage notiuni de religie crestina raspunsul ar fi: pacatul. Si totusi, acest cuvant: pacat, este prea vag, prea generalist, fara a oferi explicatii satisfacatoare.  Cum se face ca omenirea inmultindu-se relativ repede, a acceptat acest pacat impotriva umanitatii, adica impotriva ei insesi? Caci sclavia in esenta ei este un cancer ce consuma gazda, iar sclavia in sanul umanitatii avea sa roada si sa distruga insusi notiunea de umanitate, lucru ce s-a intamplat pana chiar in vremurile noastre.

Sa nu credem ca daca astazi, in 2011, suntem liberi, acest lucru dovedeste ca suntem cu adevart liberi sau ca intelegem pe deplin ce inseamna omenie! Atatia ani, atatea secole de sclavie, e si normal ca societatea in care traim sa fie una fara principii, fara valori, fara orizonturi, fara viitor. Ne leganam dusi de valul zilei de azi, iar mainele e prea departe pentru a ne mai bate capul cu el.

Cand omul a vazut ce bine e sa stai si primesti totul pe de-a gata, a decis ca asa vrea sa traiasca, iar cei slabi aveau sa fie dominati de cei puternici. Daca privim in lumea animalelor vom vedea cum cei puternici impart prada iar cei slabi se multumesc cu ramasitele. Si omul deasemenea. Cei tari, uniti in haite au cucerit, au luat sclavi, au distrus spiritul uman, au desfiintat chipul lui Dumnezeu din fiinta umana, transformand pe semeni de ai lor in masinarii gata de a le satisface poftele lor.

Cu timpul sclavia a devenit generalizata, iar omenirea a inteles ca este ceva normal, ca cel tare stapaneste total peste cel slab. Si totusi!!!! Cine este vinovat de aparitia sclaviei? Cel ce transforma oamenii in sclavi sau oamenii ce acceptau de voie – de nevoie sa fie sclavi?    Caci daca sclavii se revoltau zi de zi, intr-un final fie mureau fie scapau de lanturi, dar ei au ales robia, jugul.

Aceasta problema este si va ramane o controvesra filozofica, caci daca acei sclavi alegeau sa moara decat sa isi piarda libertatea ei nu ar fi avut urmasi, iar omenirea astazi ar fi fost saraca, saraca, saraca.   Dar poate mintea noastra limitata sa inteleaga toate implicatiile acestei dileme?

Sa luam cazul sclavilor din Brazilia. Acolo sclavia a fost la ea acasa pentru multe secole, chiar Biserica, acea institutie ce trebuia sa lupte pentru drepturile copiilor lui Dumnezeu a fost cea ce a sustinut moralitatea sclaviei. Astazi sut milioane de crestini ce merg la Biserica si care sustin sus si tare cum ca institutia bisericeasca nu poate gresi, insa sclavia intarita de Biserica dovedeste exact contrariul.

Sclavii erau adusi in specia din zona Africii, rapiti de pe pamanturile lor, deopotriva barbati, femei, copii, si imbarcati pe vapoare. De multe ori, pe vapor se triau viitorii sclavi. Cei ce pareau apti de munca erau dati deoparte iar ceilalti legati intrei ei si aruncati in ocean, la moarte. Cei apti de munca sau pentru alte activitati erau apoi dusi la targul de sclavi si vanduti ca vacile, ei ajungeau apoi pe plantatii si erau munciti pana la moarte.

Si astazi, dupa sute de ani, urmasii unor sclavi sunt geniile de care are nevoie societatea, multi dintre ei au ajuns in functii cheie, de multi dintre ei depind milioane de oameni. Si asta pentru ca sclavii din trecut au inghitit paharul amar al suferintei, o suferinta ce doare si ce nu poate fi alinata decat prin speranta ca odata si oadata fii fiilor lor vor fi liberi.

Stiu ca sunt liber dar simt ca nu sunt

Probabil ca fiecare om in dreptul sau are o oarecare viziune asupra vietii. Nu toti, caci indiferenta daca ar durea, multi s-ar tavali pe jos de durere.

Exista o vorba:

„stiu ca sunt liber, dar simt ca nu este asa.”

Cu siguranta ca in secolul nostru avem libertate mult mai multa decat au avut vreodata oamenii pe planeta noastra. Si totusi. Trebuie sa platim taxe, si nu doar sa le platim ci si sa alergam dupa ele pentru a putea sa le platim. Stam pe la ghisee, dam din coate, ne tocim nervii.

Avem nevoie de joburi, si cel putin la oras fara un serviciu mori de foame(asta in cazul in care alegi sa traiesti cinstit). Sa ai un job bun … trebuie noroc, sa ii in locul potrivit, la momentul potrivit, sau, de ce nu, sa fie cineva acolo care sa te cunosca.

Rate, facturi, atentii. Toate inseamna bani, si fara bani nimic. Sanatatea se cumpara, la fel si educatia, si hrana si imbracamintea, si locuinta, si totul. Depindem de bani, intocmai ca un om ce nu este cu adevarat liber.

Si atunci, libertatea este doar de fatada. Doar pentru a putea sa imi exercit dreptul la libera exprimare? Sau la vot, daca mai voteaza cineva…?

Ce fac eu cu libertatea daca mor de foame, daca bolnav fiind nu am bani de tratament, sau daca fiul meu are capacitate de geniu dar eu il tin fara profesori, tot din lipsa banilor, bineinteles?

Suntem dependenti de STAT. Statul, acea entitate care ne stoarce de bani si ne intoarce anumite servicii. Si totusi, daca nu ar fi statul, cine ar fi. Caci omul nu ar putea de unul singur sa razbeasca prin jungla umanitatii, umanitate destrabalata.

Sunt liber sau nu? Caci desi am dreptul sa scriu pe blog ce ma taie capul fara a sta cu frica in san ca vin securistii si ma ridica, ma gandesc ca poate intr-o zi nu voi mai avea bani pentru un Laptop nou sau pentru o conexiune la net. Caz in care, libertatea de a scrie pe blog imi va fi anulata.

Sunt liber cu adevarat, sau sunt dependent de multe lucruri, de multe, foarte multe?

Organizatia New Age

Acest articol este un pic mai lung decat de obicei insa nu pot scrie in doar trei randuri despre un subiect complex ca acesta.

Noua ordine mondiala

New Age nu este numele unei religii, fundatii, companii, firme, trust, etc. El este un nume general dat unui curent, miscari mondiale aproape invizibila, si care intr-un fel sau altul ne influenteaza viata fiecaruia dintre noi. Oranizatia mama este alcatuita din mai multe organizatii mai mici, toate avand sfera lor de influenta si avand un tel comun.

Dupa 1990

Anul 1990 a constituit un an de cotitura in istoria lumii noastre, civilizatia umana cunoscand o explozie nemaintalnita in domeniul dezvoltarii. Astfel, industria auto a cunoscut o infloritoare expansiune, mass-media s-a diversificat la maximum, internetul si telefonia mobila a ajuns mai prin toate casele si buzunarele.

Imediat dupa 1990 au aparut in Romania carti ale New Age. Si mai toate librariile si tarabele au fost umplute cu propaganda lor. Ulterior au aparut si carti (materiale) anti New Age. Cei ce scriau pro New Age era in general scoliti la fel, iar ideologia lor se axa oarecum pe aceleasi idei: binele universal, eul interior, iluminare, inaltare spirituala, ecumenism, toate ducand spre o singura tara, o singura limba, o singura lege, o singura religie. Anti New Age erau destul de putini si scrierile lor, unele cel putin nu se puteau ridica la nivelul cat de cat al unui scriitor mediu, dar fiecare trata problema in felul sau. Cei care au citit si pro si contra propabil si-au format o opinie, sau poate ca nu. Importanta aparitiei cartilor atat pro cat si contra era una singura si o putem explica prin zicala: „Reclama, fie ea pozitiva sau negativa, tot reclama se numeste.”

Visul Imperiului Roman

Tinta din spatele New Age este o ideologie veche, un gand antic, gandul ce a animat marile imperii sa cucereasca lumea, gandul Imperiului Roman (imperiul Roman de neam german fiind un exemplu). Puterea din spatele acestor manifestari in istorie se gaseste in organizatiile secrete, puternice, bine pregatite, informate, si care au avut si au oameni extrem de influenti in mai toate structurile de cundecere a marilor puteri (tari) ale lumii.

Pe dolarul american avem simboluri, Obeliscul este un simbol, turnurile gemene au fost un simbol, turnul Eiffel……La noi, in Romania noastra, zeci de vedete si personalitati publice fac parte din organizatii secrete sau cel putin semiobscure, printre care si masoneria. In istorie avem nume mari ce nu au fost departe de influenta masoneriei: Alexandru Ioan Cuza, Carol I, Kogalniceanu, etc. Mai adanc in istorie gasim personalitati puternice precum Vald Tepes, Stefan cel Mare, Dimitrie Cantemir, etc, mai mult ca sigur si ei au facut parte din astfel de organizatii.

Un mileniu

Astazi ei sunt tot mai puternici ca oricand. Avand Hollywood-ul in buzunarul stang iar FMI in cel drept, ei controleaza mai tot. De fapt orice eveniment notabil de pe Terra are si implicarea „organizatiei”, iar pentru Experimentul de la Geneva, cine o fi sponsorul?


Ideologia New Age, un viitor luminos, un mileniu nou. Ochiul din cer vegheaza, satelitii filmeaza non stop, vad tot. Multi se intreaba cum este posibil ca americanii sa aiba atata tehnologie si sa nu il prinda pe Bin’Laden?  Intrebarea ar suna mai realist, au oare vreun interes sa o faca? O alta intrebare ar fi: Cum au permis ei sa li se distruga un simbol? Sunt doua variante, fie islamicii fundamentalisti  sunt o reduta greu de invins, fie ei au vrut sa il distruga si odata cu el sa inceapa un razboi „invizibil”, cel contra terorismului.

Ce se va intampla cu lumea noastra?

Greu de spus. Intr-un fel, noi oamenii sunt niste luptatori. In fiecare zi ne luptam pentru o viata mai buna, pentru o oaza de fericire. Poate ca fara lupta ne-am plictisi. Unii oameni sunt mai privilegiati, altii mor de foame si sete, insa si unii si altii lupta pentru ceva.

Unii vor lupta pentru Adevar, altii pentru alte chestii. Dar adevarata lupta se va da pentru Libertate. Iar New Age se va dovedi ca fiind dusmanul libertatilor individuale.

Democratia cere sacrificii 2

Libertatea fara securitate.

Cineva spunea ca putem trai bine si fara guvern, fara legi, fara ingradiri. Sunt anarhisti care lupta impotriva sistemului, oricare ar fi el. Si totusi, se poate fara sistem, fara legi?

Libertatea absoluta se afla intre granitele legii Divine.

Si spun asta pentre ca fara legile scrise in Biblie, Decalogul, nu vad cum s-ar putea trai. Adica,  daca nu ar fi o lege contra furtului, sau a crimei, ce ar fi?…haos. Eu am 2000 de oi, si ele traiesc bine merci intre zidurile imense ce le protejeaza de lupii rapitori. Daca in aceste ziduri ar exista gauri prin care lupii sa patrunda ar fi jale mare. La fel si o societate fara reguli, fara legi.

Sunt insa cazuri cand legile unei societati, si mai excat, tari, sunt abuzive si ingradesc acea notiune pe care noi o cunoastem ca „drepturile omului”. Acolo este dictatura, si lupii rapitor fac ce vor intre zidurile cetatii.

Libertatea inseamna democratie.

Democratie inseamna sa fiu liber sa fac ce vreau eu atat timp cat nu deranjez pe nimeni, cat nu fac rau nimanui.

Romania si-a castigat libertatea in decembrie ’89, si multi au inteles ca libertatea si implicit democratia le da dreptul sa faca ce vor ei, sa fure, sa insele, sa incalce legea. Multi dintre cei ce au avut functii de conducere in Romania au considerat aceasta tara ca fiind avutul lor propiul, si s-au folosit de functia si puterea dobandita pentru a fura cat mai mult. O realitate care dovedeste copilaria, in sensul negativ, al democratiei din Romania.

Si totusi, libertatea, ca orice alt lucru sau fenomen din lumea noastra, isi cere un tribut, un tribut fara de care ea nu poate exista. Dusmanul cel rau, lupul, personificat de divere grupuri de interes, sau mai bine spus de lupi cu chip de om, abia asteapta o sansa. Un Hitler, un Stalin se poate naste in fiecare zi. Avand concursul multimii nemultumite de salarii sau de efectele crizei economice, se poate ridica foarte usor. De la democratie la dictatura, de la libertate la o inchisoare uriasa, este doar un mic pas. Libertatea daca nu este sustinuta si iubita de toata lumea se va pierde.

Daca dam libertatea pe bici in schimbul unei starachini de mancare, suntem condamnati. Si daca, sa speram ca nu, in Romania se va instaura o noua dictatura….daca 45 de ani am plecat capul, s-ar putea inca 45 sau mai mult. Exista o regula care spune ca daca am alungat demonii odata si totusi le-am permis sa revina, vor revenii de zece ori mai violenti si mai puternici.

Taxa pe libertate

O taxa, nu in bani, ci in atitudine, este necesara. Daca vrem sa ne traim viata in libertate trbuie sa iubim libertatea si cand facem foamea, si cand stam in fata magazinului de haine si ne cumparam cel mai ieftin produs. Daca vom zice: „La ce imi trebuie libertatea cand mie mi-e foame„, o vom pierde. Criza financiara nu va tine la nesfarsit, dar pierderea libertatii se va intinde pe zeci de ani.

Pretul libertatii si al democratiei este pretul pentru a fi fericiti. Toti am vrea sa fim bogati, este imposibil, dar sa fii fericit este o atitudine.

va continua.

Democratia cere sacrificii

Libertatea, democratia cer sacrificii.
Nu ne-am nascut liberi, nimeni nu se naste. Nu noi decidem in ce familie ne nastem, anul si ziua, sanatatea, talentele native….Abia cand crestem si devenim adulti ne putem lua viata in propiile maini. Sunt si exceptii, unii oameni, nici ajunsi adulti, nu sunt in stare sa decida singuri, le trebuie ajutor.
Dar odata stapan pe viata mea nu are nimeni dreptul sa imi impuna ce sa fac si cum. E viata mea, si daca vreau sa dorm 10 ore o fac, daca vreau sa nu dorm nu dorm, si ar fi multe exemple copilaresti.
Sa revenim la democratie.
Tara noastra a fost subjugata 45 de ani de catre otrava socialista. Unii cred ca a fost bine atunci. Normal ca si otrava tutunului pare buna fumatorului, normal ca fara educatie, fara sa privesti modelele de succes din lumea mare, acea perioada pare buna.
Cand la stirile de seara auzim ca politia a eliberat zece fete sechestrate de niste traficanti care le-a obligat sa se prostitueze, este o simpla stire, si atat. Daca insa, reporterul face un material emotional, in care prezinta fiecare fata in parte plangand, cu o muzica adecvata pe fundal, si daca va va face sa va imaginati ca una din acele fete putea sa fie fata dumneavostra, cu siguranta ca aceasta stire va va zgudui, va va ingrijora, v-ar fi mila de acele fete, si ati fi atat de scarbiti de faptele acestor nemernici incat ati vrea sa ii pedepsiti.
Pentru public, totul tine de media, de cum prezinta evenimentul.
Aceiasi treaba este si cu libertatea, democratia. Totul depinde de felul cum este prezentata, si asta pe termen lung. Televiziunie si media in general prin prezentarile lor pot servi sau nu democratia. Ele pot servi si dusmanilor democratiei: socialismul, dictatura, prostia.
Sa nu uitam ca libertatea se castiga exact ca si locul intai intr-o competitie: cu greu. Iar locul intai se pastreaza si mai greu.

Sacrificii pentru libertate
„Chiar daca as manca paine cu ceapa, dar daca sunt liber sunt fericit.” Este exprimarea unui om care a fost prizonier ani de zile. In temnita avea mese regulate, scuipaturi regulate, somn 4 ore, munca cat cuprinde. Devenind liber nu avea ce sa manance. dar era liber. Tanjise dupa libertate ani de zile. Ura din tot sufletul biciul gardianului, si acum liber, fara mancare pe saturat ce era sa faca? Sa se intoarca la bici, pentru o stachina de mancare? Nici gand!
Nu ne se poate se te vinzi pe mancare sau orice altceva, atata timp cat stii ce inseamna biciul greu. Doar cine nu stie si nu are nici posibilitatea mentala sa isi inchipuie crede ca este bine sub bici dar cu mancare la timp.
Romania a devenit libera, nu neaparat democratica dar libera, in decembrie ’89. Au urmat ani grei, dar usor usor si-a revenit. Apoi a venit o criza economic si romanul s-a speriat si vrea sa dea libertatea pe bici, doar sperand ca asa ii va fi bine.
Daca libertatea nu mai inseamna nimic, daca democratia nu mai este de dorit, daca PSD castiga teren in fiecare zi, nu stiu ce se va intampla in viitor, dar cu siguranta nu va fi bine. Iarasi ne intoarcem la socialism, poate un socialism cosmetizat, dar tot socialism, si asta pentru ca PSD a baut aceiasi apa cu PCR, fiind defat urmasii lor.
Libertate…..va urma.

Razboi pentru pace

Istoria lumi noastre ne arata ca niciodata nu sa putut avea liniste si pace fara razboi.Oricat de pacifisti am fi intotdeauna se va ivi cineva care va dori sa ne controleze, sa isi impuna punctul de vedere, sa ne inrobeasca. Si oricat am fi de diplomati, si oricat am incerca sa rezolvam pe cale amiabila, intotdeauna se va ajunge la conflict.

Doar generatia care s-a nascut in libertate nu poate intelege aceste adevaruri. Iar un popor intreg care a fost robit, si care cu lupta si sacrificiu s-a eliberat, daca va uita si va lasa tot trecutul in urma fara a-si consolida libertatea, va cadea din nou in robie, sau sub dictatura.

Si iarasi vor urma ani de inrobire, pana cand generatia care a cedat va face locul altei generatii, si poate nici aceasta, ci urmatoarea se va ridica  sa lupte. Si libertatea se castiga cu greu.

La fel stau lucrurile si intre colegi, intre familii, sau poate chiar intre membrii aceleiasi familii. Asa se intampla si cu femeile batute cu bestialitate de monstrii numiti impropriu soti. Si fug de acasa, sau zac prin spitale, iar apoi induiosate de parerile de rau ale sotului, se intorc inapoi la el. Si dupa cateva saptamani calvarul reincepe, cu o si mai mare agresivitate.

Daca libertatea castigata cu greu, (ruperea acelor lanturilor ce ne tin captivi), este nerespectata, lasat uitarii chinurile si sacrificiul, robia va veni iarasi, si poate mai rea decat inainte.

Este de retinut aspectul ca PACE fara RAZBOI nu exista.


Arhive

Categorii

Blog Stats

  • 136,794 hits

Urmărește-mă pe Twitter