Oamenii si animalele au impartit gradina Edenului impreuna

Oamenii si animalele au impartit gradina Edenului impreuna.

Cuvintele apartin lui Jorjette si au fost scrise in comentul dintr-un  articol anterior.

Cat de frumos a putut scrie in doar cateva cuvinte o intreaga filozofie de viata, o filozofie pe care voi incerca sa o descriu mai jos. Caci astazi toata ziua nu am putut decat sa ma gandesc la aceste lucruri.

Sa nu ucizi! Asa suna una din cele zece porunci. Si Jorjette adauga: referirea nu se face doar la om.

La inceput Dumnezeu a creat cerurile si pamantul. Prin ceruri putem intelege universul, intregul univers, inca necunoscut noua, alte lumi, alte galaxii, etc. Prin pamant intelegem planeta Terra si ceea ce o inconjoara pe o raza anume.

Dumnezeu a creat pe planeta Pamant lumina, apele, verdeta, luminatorii (luna, soare), pasari si pesti, animale, si apoi omul. Omul a fost pus sa locuiasca intr-o gradina numita Eden. Aici in Eden(Paradis), primii nostrii parinti au trait alaturi de animale in armonie si pace. Asta pana intr-o zi, cand pacatul neascultarii a adus nenorocirea.

Cu siguranta ca la scoala nu suntem invatati asa ceva. La scoala ni se baga pe gat teoria evolutiei, o teorie buna pentru cei care habar nu au ce inseamna stiinta. Caci stiinta inseamna sa poti proba, verifica, ceea ce nu se poate face si in cazul evolutiei.

O alta problema apare in momentul in care vrem sa dam crezare doar intr-o mica parte Bibliei, si anume: Dumnezeu a facut ceva la inceput, dar apoi si-a luat mana. Cele 7 zile ale creatiunii sunt de fapt milioane de ani, fiecarei zile din creatie i se atribuie un numar de ani de ordinul milioanelor. Aceasta teorie amesteca creationismul biblic cu evolutia insa nu se pupa deloc. Caci in Biblie este scris faptul ca iarba a fost creata inaintea soarelui, si dupa cum bine stiim iarba fara fotosinteza nu traieste.

Si mai este o teorie, printre multe altele. Aceia ca noi suntem experimentul esuat al unor specii extraterestre ultraavansate. Aceasta teorie il exclude pe Dumnezeu din creatie si implicit gradina Eden cu Adam si Eva cu tot. Bineinteles ca nu voi face referiri in articolul acesta la aceasta teorie ce pare mai mult stupida decat logica.

Sa revenim la Sa nu ucizi!

Adam si Eva traiau fericiti in Paradis(Eden). Si mancau dupa porunca lui Dumnezeu fructe din pomi.

Facerea(Geneza) capitolul 1

26. Apoi Dumnezeu a zis: „Sa facem om dupa chipul Nostru, dupa asemanarea Noastra; el sa stapaneasca peste pestii marii, peste pasarile cerului, peste vite, peste tot pamantul si peste toate taratoarele care se misca pe pamant.”

27. Dumnezeu a facut pe om dupa chipul Sau, l-a facut dupa chipul lui Dumnezeu; parte barbateasca si parte femeiasca i-a facut.
28. Dumnezeu i-a binecuvantat si Dumnezeu le-a zis: „Cresteti, inmultiti-va, umpleti pamantul si supuneti-l; si stapaniti peste pestii marii, peste pasarile cerului si peste orice vietuitoare care se misca pe pamant.”
29. Si Dumnezeu a zis: „Iata ca v-am dat orice iarba care face samanta si care este pe fata intregului pamant si orice pom care are in el rod cu samanta: aceasta sa fie hrana voastra.
30. Iar tuturor fiarelor pamantului, tuturor pasarilor cerului si tuturor vietatilor care se misca pe pamant, care au in ele o suflare de viata, le-am dat ca hrana toata iarba verde.” Si asa a fost.
31. Dumnezeu S-a uitat la tot ce facuse; si iata ca erau foarte bune. Astfel, a fost o seara, si apoi a fost o dimineata: aceasta a fost ziua a sasea.

Dumnezeu a oferit ca hrana omului iarba si rodul pomilor. Iar animalelor iarba verde. Atat. Si nu mi-l imaginez pe Adam uitandu-se la un animal si zicand:

– Vai ce lapte as mulge de la tine vaca!

– Ce gratar ar iesi din fazanul asta!

-Cand ma uita la tine berbecutule parca te vad pastrama!

Nu. Adam cel fara pacat nu gandea asa. Nu avea cum. In Eden nu a fost varsare de sange, cel putin nu pana la pacat. In Eden toate fapturile creatiei divine traiau in armonie, pace si fericire.

Dar ceva s-a intamplat, raul ce dadea tarcoale a patruns in viata omului si din acel moment omenirea avea sa vada multa varsare de sange, si nu doar sange de animal.

Pamantul pe care calcam, stelele ce ne privesc noapte de noapte, aerul pe care il respiram, rocile muntilor pe care le admiram, daca ar putea vorbi! Cate nenorociri nu au vazut in mileniile urmatoare caderii in pacat. Cata silnicie, cata rautate, cata depravare, cata ……

Ne numim civilizati dar ucidem pentru a manca desi am avea ce manca din belsug(si sanatos chiar). Probabil ca cei care citesc aceste randuri dar nu vor sa inteleaga de ce omul nu trebuie sa ucida animalul, nu au ce cauta in Eden.