Posts Tagged 'moarte'

Exista ceva dincolo de hotarul mortii?

Din toate timpurile oameni si-au pus aceasta intrebare. Si au nascocit tot felul de raspunsuri, care mai de care mai ciudate.

Altii, pentru ca nu isi putea imagina altceva decat ceea ce vede ochiul, au renuntat la a mai spera ceva dupa moarte, si si-au concentrat toata atentia asupra vietii prezente considerand ca „Paradisul” este acum si aici.

Nevoia de a intelege, de a da un inteles vietii, un motiv existential, a existat din totdeauna in om, si o lupta teribila se da in fiecare la nivel mental. Unii oameni aleg sa inabuse vocea interioara, altii decid sa ii ofere un raspuns. Dar exact ca si in cazul unui simplu calcul matematic (unde 234*478=111852 si doar acest numar 111852 este raspunsul corect), nu orice raspuns este si adevarat.

Prin filozofie si religie unii invatati au incercat sa ofere raspunsuri. Altii prin matematica, fizica, chimie, biologie, sau printr-o combinare a acestora la care a adaugat putin de logica, o logica conforma cu opinia fiecaruia, desigur. Altii au considerat ca este dincolo de resursele umane intelectuale, astfel ca au incercat sa invaluie totul in mister, in misticism. Dar nici unii si altii nu au putut oferi un raspuns deplin, satisfacator, dincolo de orice dubiu.

Multi invatatori au creat adevarate miscari religioase in urma carora s-au nascut religii mari, altii odata cu moartea lor a murit si miscarea lor religioasa. Astfel ca in 2011 avem cateva zeci de religii mari, chiar foarte mari, si alte cateva mii de religii mai mici. Insa conform principiului matematic, un singur rezultat poate fi cel adevarat, si in consecinta un singur raspuns la intrebarea: „Existe ceva dincolo de hotarul vietii?

Cum din punct de vedere stiintific nu se poate oferi un raspuns la aceasta dilema, religia aduce in prim plan diverse raspunsuri. Dar oare care este cel adevarat? Cel oferit de o cea mai mare religie din lumea: crestinismul, sau altul. Si daca crestinismul ofera raspunsul corect, intrebarea logica este: care crestinism? Caci exista mii de religii crestine, si toate la randul lor ofera un raspuns propriu.

Sa fie adevarul de partea celor multi? Ca si in cazul cand: „daca mai multi oameni iti spun ca ai tricoul pe dos, asa este”? Si totusi, un subiect asa delicat sa fie detinut de marea gloata, printre care si cei care merg la vot sa voteze cu cel care le-a oferit o galeata de plastic si 5 Kg de faina? Unde sa cautam un raspuns? Si dupa ce l-am gasit, cum putem fi siguri ca el este cel adevarat?

Trei mari religii: crestinismul, islamul si iudaismul(evreii) au la baza acelasi parinte spiritual: Avraam. O istorie ce este recunoscuta de toate cele trei mari religii. Si nu oriunde, ci in cartile lor sfinte. Pentru crestini ele sunt primele 5 carti din Biblie: Geneza(Facerea), Exodul(Iesirea), Levitic, Numeri si Deuteronomul.

17. Omului i-a zis: „Fiindca ai ascultat de glasul nevestei tale si ai mancat din pomul despre care iti poruncisem: „Sa nu mananci deloc din el”, blestemat este acum pamantul din pricina ta. Cu multa truda sa-ti scoti hrana din el in toate zilele vietii tale;

18. spini si palamida sa-ti dea si sa mananci iarba de pe camp.

19. In sudoarea fetei tale sa-ti mananci painea, pana te vei intoarce in pamant, caci din el ai fost luat; caci tarana esti si in tarana te vei intoarce.” -Geneza cap.3, vs.17-19

Din acest text reiese clar si fara dubiu destinatia omului dupa moarte: in tarana. Si daca ne-am limita doar la acest text ar insemna ca nu exista nici o speranta pentru om. Totusi, crestinismul ofera o solutie atat de frumoasa incat cei mai multi oameni aleg sa o refuze: invierea din morti la judecata de apoi, viata vesnica intr-un paradis dincolo de imaginatia noastra pentru cei credinciosi. Si toate acestea sunt scrise in cartea sfanta a crestinismului Biblia(Sfanta Scriptura).

Fiecare om este liber sa aleaga ce vrea sa creada, in cine si in ce. Fiecare om poate si trebuie sa aleaga o cale, sa caute un raspuns la intrebarea: „Exista ceva dincolo de hotarul vietii?” Eu unul am ales sa cred in ce scrie in Biblie:

1. Si mi-a aratat un rau cu apa vietii, limpede ca cristalul, care iesea din scaunul de domnie al lui Dumnezeu si al Mielului.

2. In mijlocul pietei cetatii si pe cele doua maluri ale raului era pomul vietii, rodind douasprezece feluri de rod si dand rod in fiecare luna; si frunzele pomului slujesc la vindecarea neamurilor.

3. Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu si al Mielului vor fi in ea. Robii Lui Ii vor sluji.

4. Ei vor vedea fata Lui, si Numele Lui va fi pe fruntile lor.

5. Acolo nu va mai fi noapte. Si nu vor mai avea trebuinta nici de lampa, nici de lumina soarelui, pentru ca Domnul Dumnezeu ii va lumina. Si vor imparati in vecii vecilor. -Apocalipsa cap. 22, vs 1-5.

Anunțuri

Pretuieste viata!

Stop accidentelor! Viata are prioritate.

Era o dimineata superba. Desi afara era frig in masina era clad si bine. Anca era fericita. Incepea o zi noua, cu speranta.

Pavel conducea masina printre stradute atent la drum. Anca il admira. Datorita lui erau o familie normala, asa cum isi dorise dintotdeauna. Pe scaunul din spate Eliza dormea. Stia ca parintii ei sunt bucurosi, ar fi vrut si ea sa se alature bucuriei lor dar era prea obosita. In fiecare dimineata se trezea cu parintii odata si plecau impreuna spre gradinita. Ea ramanea acolo iar tati si mami mergeau la serviciu.

Urmau sa aiba o casa a lor. Un apartament cu doua camere, micut, dar al lor. Banca le acordase in sfarsit creditul. Cunoscutii ii sfatuisera sa nu ia bani de la banca, sa mai astepte. insa Pavel a zis: „Ori ca dau bani la rate, ori ca dau la chirie, tot aia e!” Si asa era. Peste ani aveau sa devina proprietari.

Masina iesi dintre stradute si se incadra pe banda intai a soselei. Erau acum pe soseaua Colentina si se indreptau spre centru. Din cand in cand masina mai dadea intr-o groapa si leganatul ei parea ceva frumos. Erau fericiti. Toti impreuna. Pavel privea inainte la drum, fiind atent la trafic. Anca privea cand la iubirea vietii sale, Pavel, cand la rodul dragostei lor: Eliza. Si mai urma inca un copil, caci era insarcinata in luna a patra.

Masina lor a ajuns la intersectia cu Mihai Bravu. Semaforul indica rosu. In fata lor doua masini asteptau parca nerabdatoare sa se faca verde odata. Parca si Pavel voia acelasi lucru. Anca privi in dreapta. Trei tineri, doi baieti si o fata, undeva la 14-15 ani, sedeau jos pe iarba inghetata. Suflau intr-o punga argintie, si primeau inapoi raspunsuri adecvate. Anca isi zise: „sarmanii copii!”

Semaforul indica verde iar masinile se pusera in miscare. Dinspre Stefan cel Mare un bolid venea cu viteza spre ei. Un scartait puternic de roti se auzi iar Anca striga cat putu de tare: „Atentie!” Prea tarziu! O bubuitura puternica si timpul se opri in loc. Anca plutea in aer. Apoi o lumina galbena umplu totul in jurul ei. Urechile ii vajaiau iar pe ureche dreapta se simtea caldura. Deschise usor ochii si incerca sa se miste. Nu putea. In fata ei la 2-3 metri vazu o mana de om. Cunostea bine acea mana. Si vergheta de pe deget!.. Era a sotului ei.

Era atat de obosita. Vru sa isi atinga burta, bele cel mic nenascut inca, dar nu reusi. Roti ochii spre dreapta si oameni multi venea spre ea. Roti privirea in stanga, si langa bordura era cazuta o fetita. O balta rosie era in jurul ei. Se uita mai atenta. Eliza!!!!!!!! Scumpa Eliza.

Caldura devenea mai apasatoare si ochii se impaienjenira. Copcaul ei. Copacul unde se urca micuta Anca cand voia sa fie singura. O fetita mica ce visa sa devina mare. Copacul….. Lumina devenea intuneric. Afara era din ce in ce mai frig. Nimic nu se mai vedea, nimic nu se mai auzea. Doar liniste, liniste deplina si rece.


Arhive

Categorii

Blog Stats

  • 136,794 hits

Urmărește-mă pe Twitter