Furtuna de nicaieri

Cu pasii slabi si incovoiat de foame sarmana femeie abia isi mai taraia pasii. Mergea aiurea, fara o destinatie anume. Sufletul ei era sfasiat, durerea din inima era mai mare decat firavul ei trup ar fi putut duce, si viata nu mai avea nici un sens.

Nu precum o femeie violata si umilita, care inca se mai poate repera, care inca mai poate trece peste aceasta drama, ci precum o mama ce isi ingropasee ambii copii – insusi esenta vietii ei.

Ce poate fi mai sfasietor, mai teribil si mai nexplicabil in cuvinte decat sa vezi copiii morti si ingropati in pamantul rece? Nimic, sau aproape nimic. Oricum, viata de aici inainte nu va mai fi niciodata roz, nici o secunda nu va mai fi placuta, ci totul o amintire trista, prea trista.

Pasii ei fara vlaga mergeau spre nicaieri. Viata nu mai avea rost. Era singura pe lume. Nici macar nu trebuia sa mai fie aici, gandul ei, acel gand atat de ascuns incat nu il simti ci doar stii ca este acolo undeva prin salasurile mintii si sufletului ii spunea ca locul ei era in mormant alaturi de copilasi.

Trecu pe langa pomul cel falnic la umbra caruia mereu se opreau indragostitii in zilele calduroase de vara, si privind la el intelese de ce omul este diferit de un pom: pentru ca omul poate suferi, poate suferi mult. OH! Daca nu am avea puterea de a suferi, acele sentimente care in esenta sunt bune!

Picaturile de ploaie incepura sa cada din cerul trist, pe semne ca si cerul simtea impreuna cu ea. Vantul incepuse si el, furtuna era aproape, ca si furtuna din sufletul ei. Acele milioane de ganduri amestecate cu zeci si sute de amintiri frumoase – toate o simpla istorie acum. Orice om normal s-ar fi ascuns de furtuna ce incepea sub acel pom falnic, dar ea nu, ea pasea mai departe, insa nu precum un om increzator, fericit pe care capriciile vremii nu il incurca, ci precum un om fara nimic.

Vantul sufla cu putere, din ce in ce mai violent, astfel incat era din ce in ce mai greu sa poata continua deplasarea. Se prabusi in genunchi cu capul plecat plangand fara lacrimi. Nu mai existau lacrimi, trupul nu poate compensa atata nevoie de lacrimi, incat ele ramaneau in interior, in inima.

Cainii urlau cu putere speriati de o asa furtuna violenta. Un acoperis de tabla purtat de vand se prabusi undeva in departare cu un zgomot slab, caci sunetul vantului il acoperea. In stanga ei un scancet de copil se auzea incet. Un scancet asemanator cu scancetul acelei fiinte mici si dragalase, cea mai frumoasa fetita din lume, fiica ei. Atat de dragalasa si firava – o iubise mai mult decat insusi viata ei, micuta Elisabeta, care insa acum zacea in pamant.

Isi ridica privirea, isi trase parul de pe ochi si isi strese fata de ploaie. In directia scancetului de copil se vedea un cos de nuiele. Exact ca in unele filme de televiziune. Probabil ca cineva abandonase un copil, in plina furtuna.

Merse spre cos luptandu-se cu furtuna tot mai violenta. Sperase ca vreun fulger o va lovi si toate astea se vor termina odata, mortea fiind linistea suprema. Dar acel copil mic si nevinovat lasat in ploaie …. Doamne! Cum ar putea o mama sa isi abandoneze copilul?

O intrebare fara raspuns, cel putin pentru ea. Ea care sacrificase totul pentru copiii ei, si …. ii pierduse, sfasiindu-i sufletul. Si acum un ghemotoc de copil fara aparare in fata ei. Cu toata tristete si rautatea izvorata din drama vietii ei, gasi puterea sa ia copilul si sa il ascunda de furtuna la pieptul ei.

Furtuna venita de nicaieri nu doar ca reprezenta furtuna din sufletul ei, dar si speranta. Asa cum dupa furtuna rasare Soarele, in acelasi fel, un copil mic si dragalasi abandonat avea sa aibe iarasi o familie, cineva care sa il creasca si sa il iubesca, iar el la randul sau avea sa devina speranta intr-o lume trista.

0 Responses to “Furtuna de nicaieri”



  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Arhive

Categorii

Blog Stats

  • 122,279 hits

Urmărește-mă pe Twitter


%d blogeri au apreciat asta: