Credinta si dragostea

Cine nu cunoste dragostea? Probabil cine nu a iubit niciodata, cine nu a iubit cu adevarat. Atunci cand iubesti cu adevarat si esti plecat de langa dragostea ta pret de o zi, cand revii abia astepti sa revezi sufletul iubit, stai ca pe ghimpi pana in clipa fericita, iar cand in sfarsit ajungi langa persoana iubita ai vrei sa ramai acolo o eternitate.

Credinta in Dumnezeu, credinta cea adevarata in Dumnezeu, se aseamana cu dragostea mai sus explicata. Cei care isi sustin credinta in Dumnezeu dar nu cunosc Iubirea, se inseala singuri. Dincolo de reguli, de dogme, de simtaminte, de logica, de iamaginatie si de orice altceva, dragostea are cel mai important rol in credinta, ea fiind sufletul credintei.

Odata ce au gustat fructul dulce al credintei adevarate (dragostea de Dumnezeu) nimic nu te mai multumeste. Nici bogatiile acestei lumi, nici faima, nici onorurile, nici nimic din tot ce poate oferi lumea asta. Doar gandul la vesnicie in compania persoanei iubite, in acest caz: Dumnezeu.

Dar pentru a il iubi pe Dumnezeu trebuie sa il cunosti, sa traiesti langa El, sa il intelegi, sa stii ce vrea, iar pentru asta trebuie sa intrebi, caci nimeni nu s-a nascut invatat. Pe cine sa intrebi insa despre Dumnezeu? Pe marii teologi? Raspunsul lor iti va lasa un gust amar, o amaraciune trimisa de ei din generatie in generatie tuturor celor ce si-au pus increderea in teologi il loc sa si-o puna in Domnul. De ce sa nu il intrebi direct pe El? Oare crezi ca nu iti va raspunde?

In lumea crestina de astazi vedem atata destrabalare tolerata de biserici, acele biserici ce se considera pastratoare ale Adevarului, care se considera ridicate pe temelia Apostolilor, care se vor a fi lumina in lume. Oare daca Domnul Hristos, sau Apostolii ar trai astazi, si ar vedea cum milioane de oameni se numesc urmasi ai lor, ce ar zice?

Dar cel mai cumplit lucru in era crestina il gasim in faptul ca barna din propriul ochi nu o vedem, vedem insa paiul microscopic din ochil celui de langa noi. Iar acest lucru denota clar si dincolo de orice dubui faptul ca dragostea lipseste, iar fara dragoste credinta este seaca, putreda, fara valoare, de forma.

O voce a grait mult timp adevaruri, adevaruri ce au inspirat mii de oameni la credinta. Apoi, acea voce a pierdut drumul, s-a ratacit in marele oras al amalgamului cu lumea. Si cei ce au ascultat ani de zile graiul cel frumos acum sunt pregatiti sa arunce cu piatra ucigatoare, intocmai ca asupra unui criminal, unui cancer ce trebuie exterminat. Dragostea, se vede seama ca lipseste.

Dar milioane de oameni se numesc crestini. Bisericile, unele, sunt pline pana la refuz, si din cest motiv mai ridicam altele, sa aibe omul unde merge. Saracele locasuri sfinte! De ar putea peretii sa vorbeasca, sa ii goneasca la casele lor, caci fara dragoste degeaba vin ei in locasul sfant.

Cu nume de crestin, cu fapte de pagani, pasim ‘nainte spre etern, doar ca eternul are alt drum.

1 Response to “Credinta si dragostea”


  1. 1 Bucur 28/10/2011 la 20:59

    mai atins la inima cu acest articol,recunosc.Nui suficient sa zici despre tine ca esti crestin (ma refer in general nu la tine Petre) daca nu ai dragoste in inima ta pentru Dumnezeu si Isus Hristos nu este mantuitorul tau personal.Ai mile de noi Doamne si lasa ungerea ta si mantuirea ta peste noi…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Arhive

Categorii

Blog Stats

  • 122,280 hits

Urmărește-mă pe Twitter


%d blogeri au apreciat asta: