Aroganta si atat

Ne nastem frumosi si inocenti, apoi crestem mari, invatam multe si cu timpul ne prostim, devenim egoisti si aroganti. O aroganta ce dispare pe masa de operatie, caci in ciuda promisiunilor doctorului niciodata nu se stie.

Dar daca totul merge bine, daca sunt bani in cont, daca este mancare pe masa, daca avem sanatate, daca avem si lichide (desi de preferat ar fi apa simpla), daca avem cum sa ne satisfacem poftele si placerile, de ce nu am fi mandri? De ce aroganta noastra nu s-ar sui pana la cer, caci comparandu-ne cu fraierii muritori de foame noi sunt cineva, am realizat ceva, si asta prin fortele si intelectul nostru.

Dar oare forta si intelectul singure duc la succes mai sus mentionat? Daca nu ar fi aer? Daca nu ar fi apa? Daca nu ar fi sanatate? Daca masa de operatie este ultimul drum?

In fiecare zi respiram aer, aer pe care nu noi l-am inventat. In fiecare zi folosim apa, apa pe care nu noi am creat-o. In fiecare zi ne lovim de multe lucruri pe care le luam de bune, ca si cand ne-ar apartine de drept, ca si cand totul este pentru noi, si doar pentru noi. Multi omanei uita ca au parinti, considera in sinea lor ca a fost de datoria parintilor sa ii faca, sa ii ingrijeasca, sa stea la capataiul lor. De ce? Pentru ca ei sunt centrul Universului, pentru ca in jurul lor se invarte lumea, si ei, si doar ei sunt tot ce conteaza.

Dar vine masa de operatie. Si poate maine vor fi doar istorie, o simpla statistica.

Aroganta priveste de sus si isi zice in sinea ei: „Sunt mai tare ca oricand, mai puternica si mai invincibila, si nimeni si nimic nu ma poate opri.” Dar ea sta in mintea cuiva, o minte ce este gazduita de un creier, un creier ce este gazduit de un trup. Un trup ce este muritor.

Dar ce este moartea?

Ca si evenimentele dintr-o singura zi:mergem incolo si incoace, suim si coboram, iubim si uram, ne bucuram si ne intristam, plangem si radem, suspinam si exaltam, simtim senzatia placerii dar si a durerii, etc. Dar spre seara obosim, obsim rau de tot si vrem sa mergem la culcare. Daca ‘maine’ dimineata ne vom mai trezi, si acest daca este o conditionare ce nu tine de noi, vom continua ce nu am terminat azi, daca nu: pa! Deci, acel PA! este moartea.

Si dincolo de moarte aroganta nu poate trece, caci ea a murit odata cu omul.

4 Responses to “Aroganta si atat”


  1. 1 Isis 03/09/2011 la 03:20

    Cred ca e cea mai inedita definitie a mortii pe care am auzit-o: acel PA!… Am retinut-o. Meriti pe de-a-ntregul dreptul de autor.

  2. 3 Tudor 03/09/2011 la 21:33

    Daca’r sti ce gust amar are aceasta aroganta dupa decesul parintelui intelegator. Toate regretele vor fi de prisos si isi va aduce aminte de el de fiecare la fiecare pas. Pornind de la cosul de gunoi care nu se mai goleste singur si pana la acel „noapte buna” fara de raspuns.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Arhive

Categorii

Blog Stats

  • 121,936 hits

Urmărește-mă pe Twitter


%d blogeri au apreciat asta: