Valoare si recompensa

Valoarea adevarata nu va fi recompensata niciodata la adevarata valoare. Pato aduce in discutie faptul ca „scara de valori a societatii” este anapoda.

Ce este valoarea, sau mai bine spus: care este valoarea unui obiect sau om? Raspunsul ar fi: pretul ce s-a platit pentru acel obiect sau om.

Un tablou de Picaso pentru mine este o simpla mazgaleala, ceva fara sens, izvorat din mintea unui om cel putin ciudat, si totusi, valoarea acestui tablou este data de suma pe care a platit-o cineva pentru el, adica cateva milioane de dolari. Sau,  cumpar o bijuterie scumpa, atat de scumpa incat o port cu multa sfiala si finete, dar si oarecare mandrie. In realitate am fost pacalit de vanzator, bijuteria mea este un fals grosolan, dar eu nu stiu asta, eu stiu ca este extrem de valoroasa, caci am platit mult pentru ea.

Calitatea poate fi pusa la masa egalitatii cu valoarea. Dar chiar are importanta calitatea, valoarea? Daca ar avea importanta s-ar cauta, ar fi rasplatita. Dar nu este asa.

Copiii cu potential, olimpicii, care ar trebui sa fie mandria tarii si viitorul tarii sunt nebagati in seama, poate daca au noroc primesc o atentie, undeva sub 100 Euro. La polul opus avem mini lautarii, copii ce canta manele si care sunt plini de aur, recompensati regeste de cei ce le cumpara munca. Poate veti spune: „bine, dar ei produc ceva”, da produc, produc anticultura, tampenie maxima, prostie. Asta produc.

Sa luam exemplu mediul online. Mondenitati, adica barfe, site-uri pronografice, previziuni si horoscoape: astea se cauta. Ce calitate sa ceri de la asa ceva? Portaluri de stiinta si cultura abia se zbat sa mai reziste pe piata, de multe ori sunt tinute de fundatii, altele fac compromisuri. Blogurile degenerate fac trafic si bani, restul tasteaza degeaba, poate pentru ei insusi.

Valoarea nu este recunoscuta, nu este recompensata in lumea asta. Cel mai bun exemplu este chiar langa noi, printre noi. Mama. O femeie ce creste, poate singura, 5 – 6 copii este o adevarata eroina, si nu in spiritul socialismului infect, ci in spiritul umanitatii, al acelei laturi pozitive ce reprezinta umanitatea, umanitate pe care o pierdem cu fiecare zi ce se scurge. In acelasti timp, o femeie ce are un singur copil, sau niciunul, o duce bine, ba chiar rade si barfeste pe cea cu copii multi zicandu-i: „cine te-a pus sa faci atatia copii?”  Ce minte limitate! Ce prostie sa gandesti asa!

Si totusi, chiar si bloggerii gandesc asa. Nu degeaba mi-e scarba de unii dintre mai marii ierahiei blogosferei romane, sunt  in mocirla si considera mocirla paradis, si ei ne invata pe noi astia de jos lectii de viata. Pe vremea stra-stra-bunicilor nostrii  oamenii faceau si 15 copii. Iar unul din urmasii acestor copii sunt chiar cei ce vorbesc de rau o femeie ce naste mai mult de doi copii. Rusine sa va fie!

Valoarea? Cine are valoare are, insa sa nu se astepte la recunoasterea valorii, la recompensarea ei.

Anunțuri