Sa ajut pe altii

Un orasel sarac dintr-o regiune mai saraca a Statelor Unite. O familie numeroasa intr-un ghetou mizer, intr-o saracie crunta.

Aici, in aceasta zona nedemna de atentie, in mintea unui copilas salasuia geniul. Si copilul a crescut. Mergea descult la soala, manca ce gasea, cand gasea, hainutele lui erau niste zdrente, si toti copii radeau de el. Dar excela la invatatura, matematica in special. Si a invatat pana a fost primit la facultate.

Desi avea o strangere de inima datorita clasei sociale din care facea parte, datorita culorii pielii lui, datorita problemelor medicale cauzate de zilele cand a facut foamea, datorita dintilor sai galbeni, datorita multor aspecte tanarul nu avea curajul sa paseasca in lumea noua, de student.

Dar primise o bursa, si daca se tinea de inavatatura, putea realiza ceva, ceva ce nici parintii, nici fratii, nici bunicii lui nu au visat vreodata.

In prima lui zi de student a dat un interviu unei gazete locale. Si printre altele el a zis:

Daca ma va ajuta bunul Dumnezeu sa reusesc in viata, sa ajung mare, sa am bani, voi da jumatate din castigul meu celor in nevoie. Vreau sa ajut pe cei care nu au ce manca, cu ce se imbraca, cu ce se incalta, cu ce sa isi cumpere o periuta de dinti sau un sapun. Caci cunosc ce inseamna adevarata saracie. Vreu sa ajut pe cei in suferinta, pe cei care nu au bani pentru a isi ingriji sanatatea, pe copiii abandonati de parinti, pe toata lumea.

A terminat facultatea, specific economie, si a lucrat cativa ani la o firma. Apoi a inceput pe cont propiu. A deschis o firma, si inca una, si inca una, si timpul a trecut, dupa 25 de ani de la interviu era un om puterd de bogat. Si invatase lectiile economiei de piata capitaliste: era neindurator cu competitia.

Intr-o seara sotia lui a cazut ca secerata la pat. A dus-o la spital, dar medicii nu au reusit nimic. Si printre lacrimi el a zis: „Sa ai un miliar de dolari! La ce bun daca nu poti salva o viata! La ce bun, poate maine voi muri si eu?”

Dupa ce si-a condus sotia pe ultimul drum s-a urcat in limuzina si i-a zis soferului sa il duc in oraselul unde a copilarit, acel orasel pe care il uitase de multa vreme. Strazile erau la fel, tot zugravite in culoarea neputintei si saraciei, poate ceva mai colorate de drogatii de prin colturile intunecate.

Doua imagini diferite: viata lui din copilarie si viata de lux de acum. „La ce bun daca nu ai cu cine sa imparti succesul?

A doua zi primaria din oraselul uitat de lume a primit o donatie de 1 miliard de dolari pentru asistenta sociala.

2 Responses to “Sa ajut pe altii”


  1. 1 Shylock 22/08/2011 la 18:32

    Da, ai dreptate, si succesul e greu de suportat de unul singur, e o povara mai mare ca saracia.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Arhive

Categorii

Blog Stats

  • 122,280 hits

Urmărește-mă pe Twitter


%d blogeri au apreciat asta: