Poveste din viitor

Scoala locala Tuturei

Profesorul Viorel isi incepu ora in stilul caracteristic, cu o gluma despre cele intamplate cu o zi in urma si toti copii izbucnira in ras. Apoi incepu lectia de istorie.

„Astazi am sa va spun o poveste. Este o poveste reala, este istoria stramosilor nostri.

Cu mult timp in urma, pe vremea cand oamenii traiau pe intraga suprafata a pamantului, copiii mergeau la scoala in numar foarte mare. Intr-o cladire invatau cateva sute de elevi, si existau zeci de mii de astfel de cladiri. Populatia planetei depasea 7 miliarde de suflete.

Dupa cele doua razboaie mondiale, oamenii au cautat solutii pentru a usura munca, si astfel au aparut tot feelul de utilaje, masinarii, ce munceau in locul omului. Acele masini nu erau vii, precum oamenii sau animalele, si ele nu aveau nevoie de ingrijiri prea mari. Cu ajutorul lor omenirea a progresat mult, foarte mult, reusind sa ajunga foarte dezvoltata, o civilizatie extraordinara.

Existau masini ce putea merge pe sosele netede cu viteze de peste 300Km/h, existau barci imense cu care oamenii traversau oceanele ducand dintr-o parte in alte diferite materiale. Existau masinarii ce puteau zbura prin aer, mult deasupra muntilor, cu viteze ametitoare.

Existau mii si mii de feluri de activitati, numite munca, servicii. Unele platite foarte bine, altele nu. Dar indiferent de salariu, ceea ce omenirea a realizat la inceputul mileniului III depasea orice asteptare a stramosilor lor.

Oamenii putea comunica la distante foarte mari cu ajutorul unor dispozitive, iar cartile incepusera sa dispara din formatul tiparit, caci internetul luase o amploare fara margini. Omenirea visa la mai mult, si cu totii asteptau minunatele roade ale stiintei si progresului. Dar pentru a progresa, stiinta trebuia sa experimenteze, iar unele experimente erau la limita distrugerii echilibrului planetar.

Oamenii de stiinta, unii dintre ei, in numele stiintei, a progresului, au inceput sa rascoleasca in interiorul atomului, in incercarea de a descoperii misterele creatiei Divine, dar de aici totul s-a naruit. In primul an cutremurele au lovit planeta, unul dupa altul, cutremure mici sau mari, aduceau cu ele prapadul. Apoi, cateva laboratoare distruse si scapand de sub control, reactia in lant a facut toul posibil, caci deschizand cutia Pandorei omenirea inchidea poarta bunastarii si pacii.

Ceea ce noi trebuie sa invatam din greselile stramosilor nostri este ca dependenta totala de tehnologie nu este buna, caci daca peste noapte tehnologia moare vom muri si noi, intocmai precum oamenii de la inceputul mileniului al III-lea. Stiinta e buna, insa cu limite, iar munca fizica nu trebuie neglijata, caci trupul si mintea sunt doua lucruri diferite dar care merg mana in mana. Caci in vremurile vechi oamenii ajunsesera sa munceasca mai mult stand pe scaun in fata unei masinarii, iar acest lucru i-a costat in cele din urma existenta.