Povestea Turnului Babel

Pentru ca nu avem o imagine clara a faptelor ce au stat la baza construirii si abandonarii Turnului, va propun propia mea imagine.

Lumea noastra a avut o singura limba vorbita pana la un punct. Acest punct reprezinta Potopul lui Noe.

Dupa potop oamenii s-au inmultit iarasi si ajungand la un numar considerabil, sa zicem peste 1.000.000, se cam calcau in picioare. Unii oameni considerau ca trebuie sa se imprastie in toata lumea, sa se inmulteasca si sa stapaneasca, respectand astfel porunca lui Dumnezeu. Altii, vroiau sa ramana uniti, toti fiind intr-un fel sau altul frati.

Insa, cu cat erau mai multi oameni pe metru patrat cu atat mai rar se respectau intre ei. Dusmania, invidia, ura, tradarea, egoismul, dragostea, furtul, silnicia, si mai tot ceea ce vedem noi astazi in lume se intampla si atunci. Si oamnii se inmulteau tot mai mult.

Au creat un guvern care sa vegheze si sa asigure bunul mers, sa judece si faca dreptate. Insa, ca si in zilele noastre spaga scapa pe cei vinovati timp in care un nevinovat putea fi condamnat fara probleme. Cu timpul, rautatea a devenit iarasi ceva normal, firesc, la ordinea zilei, insa oamenii accepta multe, si privesc in cealalta parte cand vad ceva, mintindu-se singuri ca ei nu vor cadea in plasa celor vicleni.

Din ce in ce mai multi oameni, credinciosi, profeti, sustineau ca Dumnezeu va lovi iarasi omenirea, cu alt belstem, caci potop nu va mai fi, curcubeul stand marturie. Si multa lumea credea cuvintele profetilor, unii chiar voiau sa paraseasca zona, insa emisarii guvernului, mai marii stiintelor, regii intelepciunilor, ii ademenea, mangaind temerile lor, spunandu-le ca asa ceva nu se va mai intampla.

Insa unii oameni devenisera extrem de puternici, voia lor se infaptuia trecand peste lege, si multi sarmani gemeau fara a fi bagati in seama. Sclavia devenise iarasi legala, si multe revolte se terminau scaldate in sange. De multe ori conflicte sangeroase intre neamuri se iscau din motive neintemeiate, si bocetul supravietuitorilor se auzea pana in palatul guvernului. Zi de zi profetii anuntau dezastrul iar oamenii nu stiau ce sa mai creada.

Guvernul a chemat cei mai mari specialisti din lume si le-a expus problema: „sa facem ceva, caci oamenii se tem de Dumnezeu si de potop.” Si specialistii au conceput cel mai grandios proiect pe care l-a cunoscut vreodata lumea de dupa potop. Un turn care sa fie mai inalt decat norii cerului, decat cel mai inalt varf de munte, pe care nici un potop sa nu il darame vreodata. Astfel umanitatea avea sa fie in siguranta si nu avea nevoie de Dumnezeu.

Astfel a inceput constructia, o constructie ce a durat ani de zile si la care au participat marea majoritate a populatiei lumii. Designei, proiectanti, fizicieni, chimisti, mesteri pe diferite meserii (ale timpului respectiv), si sclavi. Marea majoritate a oamenii liberi ce participau la proiect o faceau cu placere, era mandria lor, si visau ca intr-o zi sa fie dat spre folosinta. Un loc unde nu va lovi potopul niciodata, unde Dumnezeu nu va putea sa razbune pacatele lor. Despre sclavi nu are rost sa specific faptul ca nu lucrau de placere.

Dumnezeu a vazut ca oamenii si-au pus in minte sa duca la bun sfarsit planul lor, un plan ce era o ofesna directa impotriva Creatorului. Si daca reuseau sa finalizeze proiectul, dovedeau tuturor faptul ca Dumnezeu nu a putut sa ii opresca. De altfel cei mai multi oameni chiar nu credeau in Dumnezeu sau in orice alta divinitate la modul general. Dar Dumnezeu nu avea sa lasa planul lor sa fie finalizat. Dumnezeu a vazut consecinta acestui fapt, si anume: nimeni nu va mai crede in EL, ci in stiinta si OM.

Astfel, Dumnezeu a infiltrat spioni pentru a sabota lucrarea. Lucrarea, cu cat avansa devenea tot mai greoaie. Pe timpul acela nu existau telefoane sau statii emisie. Si singurul mod de comunicare intre etajeje turnului era telefonul fara fir (dispozitiv de comunicare umanoid). Astfel pe fiecare etaj deja construit statea un om, parte integranta a telefonului fara fir, si ce informatie era trimisa de la etajul 19 era preluata de cel de la etajul 18, apoi retransmisa la 17, 16, si tot asa. Si pe acest fir, intre anumite etaje, spionii schimbau cuvantul sau propozitia. Cei de sus vroiau mancare si cei de jos trimiteau smoala, cei de sus cereau scandura si primeau cuie. Astfel a iesit mare cearta, si clanurile se acuzau intre ele de spionaj, sabotaj, si cine mai stie ce.

A doua zi la fel, a treia, si tot asa pana cand s-a dovedit faptul ca turnul nu avea cum sa se mai termine in ritmul asta. Guvernul a facut judecata, si vina a cazut pe membrii unui clan, acesti au fost executati cu totii. Dar sabotajele continuau si in cele din urma dusmania dintre clanuri a declansat razboiul general. In timplul razboiului sclavii s-au razbunat ucigandusi stapanii. Lumea intreaga a innebunit, si haosul a facut ca fiecare sa fuga incotro i-a tinut pasii.

Nimeni nu s-a mai intors acolo, acel loc era prea blestemat, prea bantuit de moarte pentru a mai fi locuit vreodata. Si lumea s-a imprastiat pe suprafata pamantului, respectand porunca Divina  chiar si fara voia lor.

Plecand grupuri, grupuri, stabilindu-se in zone departate, rupand legaturile cu alte clanuri, si limbile lor s-au modificat, si poveste continua…

Atentie:   aceste informatii sunt pura fictiune neconstituind lectii de scoala sau teze pentru examene. Pentru mai multe detalii intrebati profesorul de istorie!!!

Ultimii comentatori: Claudia, Neinfectat, Pato Basil

Din aceiasi categorie: Adevarul despre Constantin cel Mare

Partea urata a istoriei lumii