Sa nu uiti

Cateodata imaginatia este buna, si chiar placuta. Prin ea evadam un pic din cotidian si exploram posibilitati nenumarate. si cum m-am saturat de filmele SF am compus eu insumi o poveste. Daca aveti rabdarea sa o cititi va rog sa imi spuneti cum vi se pare, un raspuns sincer, fara menajamente ar fi indicat. Multumesc mult.

Iata povestea:

Silvia Toka era o tanara de 27 de ani care mergea grabita spre casa. Facuse ceva cumparaturi de la market si dorea sa vada cum arata noul laptop achizitionat. Avea imaginatie multa si voia sa isi faca un site de povesti.
Peste 7 zile urma sa se casatoreasca si voia sa aiba deja scrise trei povesti pana atunci.

Era la trei blocuri distanta de casa dar ceva o opri. Se aseza pe banca de pe alee si isi aprinse o tigara. Gandea la scenariul unei povesti de dragoste. Un tanar inalt si atletic veni spre banca ei si se aseza langa ea. O privi indelung, intocmai ca cineva care care o cunoaste bine.
Privirile lui strapungatoare ii atrase atentia si il intreba direct:
-Ne cunoastem?
Tanarul zambi intocami ca un om ce stia multe si ii zise:
-Da. Ne cunoastem.
-Imi pare rau, spuse tanara, dar daca ne-am cunoaste as sti, dar nu stiu. Nu stiu cine esti.
Tanarul ofta usor. Pleca privirea pret de cateva secunde pentru ca apoi sa o priveasca fix in ochi:
-Esti sotia mea.
Aceasta afirmatia, departe de a fi un soc, o facu sa zambeasca, si gandind ca este o farsa zise:
-Serios! De cand?
-De o suta de ani, zise el. Si nu glumesc. Tu nu iti amintesti, dar eu imi amintesc totul. Poate ca a fost o decizie gresita cand am parasit lumea noastra.
-Te-a pus Edy sa faci o farsa. Asta e, nu?
-Nu. Stiu totul despre tine, de fapt stiu mai mult decat stii chiar tu insuti. Impreuna am dus o viata minunata, fericita. Dar ai dorit doua lucruri: sa o revezi pe mama ta si sa ai copii.
-De ce as dori sa o vad pe mama, doar o vad saptamanal.
-Nu, ea murise de mult. Atat de mult ii duceai dorul……Din ziua cand am pasit in Elevo nu ai mai vazut-o, nu aveai cum. Ai scris peste o mie de poezii doar pentru ea.
-Eu, sa scriu poezii?
-Da, si ce poezii!!! Esti cea mai frumoasa si desteapta femeie din lume. Impreuna am invatat cinci limbi straine: engleza, franceza, spaniola, araba si japoneza. Poeziile le-ai tradus in toate cele cinci limbi.
-Scuza-ma dar esti cam deplasat. Nu stiu cine esti, nici ce vrei, dar eu am treaba si tu ma retii. Plus ca acesta nu este un mod prea eficient de a cuceri o femeie. Sa nu mai spun de faptul ca peste o saptamana eu..
-Stiu, te mariti.
-Felicitari, si daca stii de ce mai bati campii?
Tanarul privi spre cer si zise:
-De ce nu vrei sa iti reamintesti? Am fost atat de fericiti cum nu cred ca mai exista alt cuplu pe lumea asta.
Si tanara desi era convinsa ca este o farsa continua dialogul, ceva din felul acestui om parea ca spune adevarul. Dar ce este oare adevarul decat perspectiva din care vedem noi lucrurile?
-Tinere, apreciez faptul ca vrei sa imi reamintesc ceva ce tu consideri ca este foarte important, insa asa ceva nu a fost si nici nu este posibil. Poate in imaginatia ta, dar nu in realitate.
-Care realitate? Ce este real si ce nu? Nu iti placeau piersicile si in ultimul timp am plantat zeci piersici. Si tu ii ingrijeai. Cantai seara la lumina stelelor cantece placute, cantece pe care eu nu am putut niciodata sa le inteleg dar imi placeau.
Si tanara incepu sa fredoneze o crampeie de cantec in limba latina. Iar la auzul acestui cantec el tresalta si se ridica in picioare.
-Ti-ai reamintit!
-Nu ii spuse ea, insa acest cantec mi-l canta mama cand eram eu mica. Iar tu nu aveai de unde sa il stii, decat daca chiar am trait impreuna.
-Acum inteleg, spuse el, dorul de mama ta te facea sa canti. Dar de ce nu mi-ai spus? Te-am intrebat de mii de ori ce fel de cantece sunt acestea, dar nu mi-ai raspuns.
Tanara zise:
-STOP! Sa recapitulam. Noi doi am trait impreuna 100 de ani desi eu am doar 27. Spui ca am invata cinci limbi straine si am copus mii de poezii, dar.
-Acesta este adevarul. Iti jur.
-De ce imi faci asta? De ce te bagi peste viata mea cu astfel de…..nici nu stiu exact ce vrei sa faci, dar nu e bine.
-Desi numele tau este Silvia, eu iti spuneam Lola. Si iti placea cand te stigam pe nume.
-Este incredibil. Nu stiu cum faci, imi citesti mintea. Da asa este, Lola mi-a placut acest nume, dar nimeni in afara de mine nu stie acest lucru.
-Lola, eu stiu, si nu am cum sa iti citessc mintea. Tu esti Lola mea. Incearca sa iti reamintesti. Vroiai atat de mult sa iti iei la revedere de la mama ta si sa ai copii tai, sa te intorci in lumea asta, si nu se putea decat daca o faceam amandoi. Si de comun acord am decis sa riscam si sa ne reintoarcem aici. Trebuia insa sa iti reamintesti pana acum.
-Nu stiu….Ce imi spui tu, crampeie din viata mea nestiute de nimeni, poate ar trebui sa constituie dovada adevarul tau, dar nu pot sa accept asa ceva, este dincolo de limitele mele de a intelege.
-Lola, dragostea mea, viata mea. Trebuie, altfel vom ramane aici, nefericiti si straini. Locul nostru nu este aici, daca apuci sa te casatoresti cu el, nu mai putem pleca.
-Deci totul este o farsa, sa impiedici casatoria mea. Esti un obsedat care probabil ma urmaresti de ceva vreme, altfel de unde ai sti toate astea?

-Lola, de ce nu vrei sa incerci macar sa iti reamintesti. O singura imagine le va aduce pe toate, dar trebuie sa poti. Te cunosc, te stiu cat de puternica si desteapta esti.
-Stop! Daca voi fi vreodata producatoare de film te angajez. Esti bun, ai dovedit-o.
Si Lola pleca, fara sa se uite in spate.
Ajunse acasa si isi desfacu laptopul, il porni si incepu sa scrie. Dar nimic din ce avea in minte in urma cu o jumate de ora nu mai era. Se gandea la acest om, nici macar nu apucase sa il intrebe care isi este numele. Obosita franta, se aseza pe canapea si inchise ochii. 10 piersici frumosi, plini de fructe erau in curtea din spatele casei. Iar el, o srtiga: Lola!

Anunțuri

6 Responses to “Sa nu uiti”


  1. 1 'mnealui 04/12/2010 la 00:13

    Stii ca n-am rabdare sa citesc articole lungi. Uite ca acum am citit tot. E chiar frumoasa povestea.

  2. 2 Pato Basil 04/12/2010 la 11:15

    Bai nene tu de ce nu te faci scenarist?
    mici corectii:
    „Tanarul zambi intocami”
    „Iar el, o srtiga: ”
    „care isi este numele”

  3. 3 Boogie 04/12/2010 la 13:05

    Faina povestea. Te mai asteptam cu astfel de articole.

  4. 4 Mihai Likar 05/12/2010 la 00:24

    nici o poveste nu ma fascineaza mai mult ca si cele pline de mister.Felicitari!!

  5. 5 Serginho 05/12/2010 la 12:37

    Foarte frumoasa povestea. Plina de mister, iar asta imi atrage atentia. Daca ai scris-o tu, asteptam o continuare. 😀

  6. 6 isis 06/12/2010 la 02:08

    Si eu astept continuarea!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Arhive

Categorii

Blog Stats

  • 137,693 hits

Top click-uri

    Urmărește-mă pe Twitter


    %d blogeri au apreciat asta: