Trei doamne si toti trei

George Cosbuc, poet

George Cosbuc sa nascut pe  20 septembrie 1866 la Hordou, comitatul Bistrita-Nasaud, azi Cosbuc, judetul Bistrita-Nasaud . A fost un poet roman din Transilvania, membru titular al Academiei Romane din anul 1916. A scris multe poezii, unele dintre ele fiind predate la scoala, altele fiind iubite de multi dintre noi. A murit la data   9 mai 1918 la București.

poezia: Trei, Doamne, si toti trei!

Avea si dansul trei feciori,
si i-au plecat toti trei deodata
La tabara, sarmanul tata!
ce griji pe dansul, ce fiori,
Cand se gandea ca-i greu razboiul,
n-ai timp sa simti ca mori.

Si luni trecut-au dupa luni,
si-a fost de veste lumea plina,
Ca steagul turcului se-nchina;
si mandrii codrului pauni,
Romanii-au ispravit razboiul,
ca s-au batut nebuni.

Scria-n gazeta ca s-a dat
porunca sa se-ntoarca-n tara
Toti cei plecati de asta-vara,
si rand pe rand veneau în sat
Si ieri si astazi cate unul
din cei care-au plecat.

Si-ai lui intarziau! Plangand
de drag ca are sa-i revada,
Sta ziua-n prag, iesea pe strada
cu ochii zarea masurand,
Si nu veneau! Si dintr-o vreme
gemea, batut d-un gand.

Nadejdea calda-n el slabea,
pe cat crestea de rece gandul.
El a-ntrebat pe toti de-a randul,
dar nimeni stire nu-i stia.
El pleaca-n urma la cazarma
sa afle ce dorea.

Caprarul vechi ii iese-n prag.
„ce-mi face Radu?” el întreaba,
De Radu-i este mai cu graba,
ca Radu-i este cel mai drag.
„E mort! El a cazut la Plevna
in cel dintai sirag.”

O, bietul om! De mult simtea
ca Radu-i dus de pe-asta lume,
Dar astazi, cand stia anume,
el sta nauc si nu credea.
Sa-i moara Radu! Acest lucru,
el nu-l întelegea.

„Blastem pe tine, brat dusman!
dar George-al nostru cum o duce?”
„Sub glie taica, si sub cruce,
lovit in piept d-un iatagan!”
„Dar bietul Mircea?” – „Mort si Mircea,
prin vai pe la Smardan.”

El n-a mai zis nici un cuvant;
cu fruntea-n piept, ca o statuie,
Ca un Cristos batut în cuie,
tinea privirile-n pamant.
Parea ca vede dinainte-i:
trei morti intr-un mormant.

Cu pasul slab, cu ochii beti,
el a plecat gemand pe-afara,
Si-mpleticindu-se pe scara,
chema pe nume, pe baieti.
Si se proptea de slab, sarmanul,
cu mana de pareti.

Nu se simtea de-i mort ori treaz,
n-avea puteri sa se simteasca;
El trebuia sa s-odihnească:
pe-o piatra-n drum, sub un zăplaz
S-a pus, inmormantand in palme-i
slabitul sau obraz.

Si-a stat asa, pierdut si dus,
era-n amiazi si-n miez de vara,
Si soarele-a scazut spre seara,
si-n urma soarele-a apus.
Iar bietul om sta tot acolo
ca mort, precum s-a pus.

Treceau barbati, treceau femei,
si huruiau trasuri pe strada,
Soldati treceau facand parada;
si-atunci destept, privi la ei,
Si-si duse pumnii strans la tample:
„Trei, Doamne, si toti trei!”

0 Responses to “Trei doamne si toti trei”



  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Arhive

Categorii

Blog Stats

  • 121,892 hits

Urmărește-mă pe Twitter


%d blogeri au apreciat asta: