Oceanul uitarii

Sunt putini oamenii care nu au pierdut ceva sau pe cineva drag, si care sa nu sufere enorm pierderea suferita.

Dupa un timp insa ranile incep sa se vindece. Chiar daca unii nu uita toata viata acel „ceva” , timpul este intr-adevar un remediu real. Si anume, cu fiecare zi cu care ne indepartam de acel eveniment, facem un pas catre uitare. Timpul vindeca ranile sufletului.

„Sunt ani de cand s-a intamplat acel eveniment. Si acum imi amintesc acele clipe. S-au mai pierdut din detalii dar inca le simt si imi vine sa plang cand ma gandesc. Emotiile din acele momente nu le mai percep la fel, sunt oarecum mai slabe in intesitate, dar au ramas imaginile vii, pe aceste inca mi le amintesc. Intr-un numar mare de ani si acestea se vor stinge. Si voi uita porbabil definitiv…”

Omul uita cu timpul si relele si bunele. Trauma ramane si sapa rani adanci, dar tot timpul o vindeca, cu conditia sa nu se mai repete.

Asa se face ca uitam si vremea cand tara noastra era sub dictatura, si ne amintim decat acele cateva lucruri bune care existau atunci. Pacat, pentru ca sunt lucruri pe care nu trebuie sa le uitam, in idea de a nu ingadui  repetarea lor.  Multe au trecut si peste ele s-au asezat straturi de praf, un ocean al uitarii le-a inghitit.

A uita acele lucruri care ne face sa suferim este un lucru benefic, dar sa nu uitam si greselile.

0 Responses to “Oceanul uitarii”



  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Arhive

Categorii

Blog Stats

  • 122,280 hits

Urmărește-mă pe Twitter


%d blogeri au apreciat asta: