Decembrie al meu

M-am intors din departare. Eh!, multe ar fi de zis, dar ma voi limita la doar cateva:

1. ‘decembrie – 22 de ani de libertate

S-au implinit 22 de ani de la Revolutie, 22 de ani de libertate. Putini oameni isi mai amintesc, pentru putini mai conteaza. Chiar si eu care sunt iubitor de libertate, care am urat si urasc comunismul si ideologia lui, am inceput sa uit, mi se pare ceva indepartat, ceva din alte vremuri, de parca nu s-ar fi intamplat in generatia mea.

La cateva comemorari ale sacrificiului din zilele lui decembrie ’89, unii revolutionari cu capate mai patrate s-au revoltat fata de conducerea tarii nelasandu-i sa isi aduca si ei coroanele. Ma gandesc ca spiritul Revolutiei combinat cu cel al Nasterii Domnului nu mai sensibilizeaza inimile nimanui, ci doar interesul trimfa, interesul personal. Daca mie imi merge rau, e vina guvernului, si automat incepe sa imi para rau de caderea lui Ceausescu. – pacat, creier avem, de folosit: nu prea.

2. Moartea unui monstru: Kim Jong-il

Privind la tembelizor am vazut ceva ce stiam ca este posibil dar parca totusi… o tara intreaga de oameni tratati mai rau decat scavii sa planga la moartea Diavolului! Cumplit. Spalare de creier, frica atotstapanitoare, doar Dumneu stie ce se intampla acolo. Ma intreb: “cu ce au gresit sarmanii oameni sa traiasca asa in 2011, ce greseli cumplite or fi facut stramosii lor de s-a abatut asupra lor greul blestem al dictaturii in toata plinatatea ei?”

La Bucuresti s-a deschis o carte de condoleante (link). Ma intreb: “ce om cu capul pe umeri ar deplange moartea unui monstru?”  – Bun, suntem crestini, asa cum suntem, cu pacatele noastre mai multe sau mai putine, dar totusi: sa iti para rau de un nenorocit? Nici gand, poate sa ma bucure doar trecerea lui in nefiinta.

3. Carte si film

Fiind eu in Predeal, cazat in hotel, la caldurica, dar fara tv sau radio (asta in prima saptamana) am decis sa citesc. Asa ca am cumparat repede cateva carti de la chiscul de ziare, dintr-alea ce le publica cu ziarul Adevarul. Si asa am citit: ‘Print si cersetor‘ , ‘Wilson zevzecul‘ – ambele de Mark Twain, si ‘La rascuce de vanturi‘ de Emily Bronte.  Aceste carti nu le citisem, si ma bucur ca am facut-o acum, caci daca as fi privit la tembelizor nu as fi castigat nimic, insa citind aceste carti am castigat, caci “La rascuce de vanturi” m-a impresionat foarte tare, m-am legat sufeleteste de personaje si am trait impreuna cu ele.

De mult timp mi-am dorit sa citesc o carte buna, iar acum, odata inceput acest tratament – cu medicamentul carte – vreau sa continuii. Si am de gand sa cumpar tot ce gasesc in colectia Adevarul, mai putin cartile lui Jules Verne.

4. Blogul si cartea

Pentru ca vreau sa citesc cateva zeci de carti, si asta pana la finele lui ianuarie, voi avea o activitate mai redusa in online. Voi scrie doar daca am ceva ce mi se pare mie foarte important, atat.

Chiar daca blogul este un mare ajutor in dezvoltarea ‘cerebelului’ – depinde cum se foloseste blogul – totusi, cartea este cea mai buna metoda de dezvoltare a mintii. Asa ca, vreau sa ma cultiv si eu un pic mai mult, motiv pentru care voi petrece noptile cu capul in carte, si chiar daca o carte am mai citit-o cu vreme in urma, o voi citi iarasi.